Inainte de toate, va recomand sa va aduceti aproape cafeluta, ceaiul sau orice alta bautura ce va relaxeaza, pentru ca urmeaza un text foarte, foarte lung!:D

Drepturile de autor in online sau cum generic sunt numite:-Drepturile de Proprietate intelectuala in online!

Va spuneam acum cateva zile cu ocazia ”analizarii” celui mai recent viral(sau campanie social media in Romania) ca drepturile in online sunt un subiect mult mai sensibil de abordat decat cele in offline, insa se bazeaza pe aceleasi criterii!

Dreptul de proprietate intelectuala apartine in mod legal creatorului acelui continut, indiferent de tipul continutului, cu exceptia cazurilor in care datorita diverselor motive, dreptul de proprietate intelectuala a fost cedat catre o alta persoana, fizica sau juridica!

Dreptul de prorietate intelectuala, atat in online cat si in offline, prezinta doua forme, nativ sau dobandit! Dreptul de proprietate intelectuala in forma nativa este exact cel ce face referire la creatorul de continut, adica acea persoana sau acel grup de persoane care au creat un continut, indiferent de forma sau tip!

Dreptul de proprietate intelectuala, atat online cat si in offline, in forma dobandita, face referire la cazurile in care, din diferite motive, dreptul de proprietate intelectuala in forma nativa, a fost cedat in mod explicit catre un cumparator, indiferent de cine poate fi acest cumparator! Dreptul de proprietate intelectuala in forma dobandita, legal, poate fi detinut numai in baza actelor doveditoare a acceptului explicit!

Exemplele sunt enorm de multe, insa sintetizate, definitiile sunt cele de mai sus! Cumparatorul poate fi reprezentat, chiar si indirect, de o societate comerciala ai carei angajati au creat continutul, angajati care in momentul semnarii contractelor de munca au semnat un acord de cedare a drepturilor de proprietate intelectuala catre respectiva societate! Deasemenea cumparatorul poate fi reprezentat si de persoane fizice care au obtinut de la titularul dreptului de proprietate intelectuala in forma nativa, acordul explicit, in cadru si forma legala!

Acestea fiind cat de cat clarificate, trecem mai departe spre respectarea drepturilor de autor, in speta a celor din online, pentru ca cele din offline sunt mai putin sensibile la ceea ce insemna flux informational, continut accesibil din orice colt al lumii la orice ora si de catre oricine!

In online, exista si ruleaza de ani de zile forme digitale de protectie a drepturilor de autor(proprietate intelectuala), indiferent de tip, nativ sau dobandit, reprezentate de catre licentele de utilizare a continutului! Tocmai datorita faptului ca in online continutul este accesibil oricui, oricand, de oriunde, au fost create aceste licente!

Cea mai des folosita este”distribuire-nealterare-necomercializare” insotita de jurisdictia licentei, care poate fi doar pentru o singura tara sau pentru intreaga lume!

Aplicarea acestor licente difera in functie in primul rand de continut si in al doilea rand de jurisdictie! Pentru continut reprezentat de software exista foarte des folosita licenta ”nedistribuire-nealterare-necomercializare-3.0”, asta insemnand ca acel continut/software nu poate fi nici distribuit liber, nici alterat/modificat si nici comercializat de catre persoane fizice sau juridice ce nu detin dreptul de comercializare! ”3.0” inseamna jurisdictia, adica acea licenta este valabila in toate tarile exceptand tarile recunoscute a fi din lumea a treia(conform O.N.U)!

Continutului reprezentat de materiale video, audio, animatii, webdesign, imagini/fotografii, schite, proiecte, i se impune de regula acelasi tip de licenta, cu exceptia cazurilor in care titularul dreptului de proprietate intelectuala decide o alta forma de licenta, mai permisiva, adica cea expusa mai sus si anume  ”distribuire-nealterare-necomercializare”!

In cazul continutului reprezentat de text, fie ca este vorba despre opere literare sau documente tehnice/stiintifice, totul se complica, pentru ca de regula acel continut este scris intr-o singura limba(de exemplu doar romana sau doar engleza), caz in care dreptul de proprietate intelectuala sufera o mica adaugire si anume dreptul de traducator cu tot ceea ce deriva prin responsabilitati asupra textelor traduse prin forma, adaptare si respectare a textului original! Dreptul de traducator nu ofera drept de proprietate intelectuala asupra continutului original si nici macar in forma sa tradusa, ofera in schimb remuneratiile corespunzatoare si evident recunoasterea legala! Licentele aplicate asupra acestor forme de continut sunt aceleasi ca cele expuse mai sus!

Evident, cele mai aprige controverse au fost starnite de modul de aplicare si respectare a dreptului de proprietate intelectula a continutul in forma de text scris! Multi dintre traducatori au solicitat si pretins drepturi de proprietate intelectuala asupra textelor traduse, insa in mod logic, aceste drepturi nu pot fi acordate, chiar daca in offline este mult mai simplu datorita, in mod lesne de inteles, costurilor de traducere/publicare a traducerii, insa in online prin simplul fapt ca aceste costuri dispar, in speta cele de publicare, nu mai pot fi aplicate aceleasi reglementari! Tocmai din aceasta cauza, intelegeti, exista si confuzia generala actuala, caci desi legislatia in vigoare pe ”taramul offline” este una destul de exacta si stricta, ea nu poate fi implementata in aceeasi forma si in online, pentru ca nu-i asa, nimanui nu-i poate fi interzis dreptul de a traduce sau macar de a incerca sa traduca un text pentru ca mai apoi sa-l publice pe site-ul personal iar de aici deriva o alta problema si anume responsabilitatea asupra textului tradus, pentru ca asa cum exista cei ce se pricep la a face traduceri adaptate corect, exista si cei ce altereaza in mod intentionat traducerile ducandu-le prin forma destul de departe de sensul si forma textului original, pretinzand mai apoi drept de proprietate intelectuala si avand chiar sanse de castig pentru ca asemuirile dintre cele doua texte, cel tradus si cel original, nu mai ofera nici un dubiu asupra unui posibil plagiat!

Pentru a examina si dovedi plagiatul cea mai simpla forma de analiza este compararea celor doua texte, puse fata in fata, insa pentru a face aceasta analiza este nevoie de o traducere efectuata respectand cadrul legal, deci scotand textul din online si analizand in offline, adica scris pe hartie! Un procedeu destul de anevoios dar care da roadele scontate mai mereu, pentru ca cei ce fac respectivele analize nu sunt amatori ci profesori universitari, lectori sau doctoranzi in filologie!

Un alt domeniu extrem de dificil de analizat este cel al continutului online distribuit pe retelele de socializare, domeniu care a blocat mai bine de 4 ani de zile ratificarea si stabilirea unui cadru legal, la nivel mondial, de acordare si respectare a drepturilor asupra proprietatii intelectuale! Desi, datorita avantul tehnologic o astfel de decizie si mai ales o implementare a unui cadru legal ar fi foarte usoara, ea nu poate fi facuta datorita bussinesului generat tocmai de catre distribuirea de continut pe retele de socializare, afaceri ce numai prin prisma folosirii Facebook  genereaza mii de miliarde de dolari anual! De aici deriva, evident, o lupta acerba intre, pe deoparte creatorii de continut, si pe de alta parte cei ce se folosesc de acel continut respectand intocmai cadrul legal, in speta licenta ”distribuire-nealterare-necomercializare” Tot o lupta acerba este si chiar intre cei ce creaza continutul, pentru ca multi il lasa necontrolat si ne-protejat, tocmai pentru ca au un planuri de afaceri ce tintesc castiguri financiare derivate unei simple vanzari si anume advertisingul sau marketingul derivat pe baza unui produs(numit generic continut)!

Desi pare ca ajungem spre varful ierarhiei, de fapt ne intoarcem catre baza si anume la modul de aplicare si acordare a dreptului de proprietate intelectuala in forma nativa! Daca pentru multe forme de continut, aceasta acordare este una destul de usoara, in speta software/text/audio/animatii/webdesign, nu acelasi lucru se poate face si pentru continutul reprezentat de video sau fotografii!

Produsele reprezentate de video sau fotografii, pentru ca in esenta lor insemna visual, nu pot decat primi drept de autor pentru forma si nu pentru continut( in marea majoritate a cazurilor) pentru ca nu-i asa, daca cineva iti fotografiaza casa, nu inseamna ca mai apoi va avea drept asupra casei ci asupra fotografiei iar acest lucru genereaza o noua problema si anume acceptul de a filma sau fotografia in cadru public(cazul multor filme si a majoritatii fotografiilor) foarte multe dintre aceste ”produse” neavand acordul explicit al proprietarilor legali ai respectivelor spatii/imobile!

Ajungem deci la esenta si anume ca este extrem de greu sa fie pretinse si acordate drepturi de proprietate intelectuala pentru continut reprezentat de video sau fotografie, cand, gandind in mod logic, pentru fiecare element din respectivul continut, fie ca este vorba de un stilou sau de o casa, sunt necesare acorduri prealabile ale titularilor de drept ale respectivelor elemente!

Vi se pare o increngatura care pentru a o intelege ofera dureri de cap? Chiar este! Insa, vedeti voi, americanii, economia si legislatia de tip democratic ofera drepturi tuturor oamenilor! ”daca este lege atunci sa fie pentru toti, nu numai pentru catei”-va mai amintiti? 😀

Plecand de la premisa de democratie si aplicare a legilor pentru fiecare om in parte, tocmai din aceasta cauza exista si enorm de multe scandaluri, controverse si lupte acerbe intre cei ce detin drepturile de proprietate intelectuala, cei ce le folosesc cu sau fara acord legal, cei ce doar le pretind, dar mai ales cei ce vor drepturi de proprietate intelectuala asupra unui continut format din mai multe elemente pentru care nu se detine drept legal de folosire!

Farmecul online-ului a fost dintotdeauna folosirea de continut la liber, adica odata pus in online orice continut devenea accesibil oricui, oriunde, oricand!

Ironia sortii, pentru ca exista ironie a sortii, este ca societatile comerciale au considerat oportuna trecerea produselor lor si vanzarea acestora si in online, ignorand faptul ca pentru multe dintre aceste produse, odata puse in online, vor fi expuse unui pericol enorm si anume pirateria(ma refer strict la produse de genul celor amintite mai sus, chiar daca, practic aproape orice produs poate fi piratat intr-un mod sau altul)!

Pirateria, un nume acordat generic, nu inseamna numai furtul propriu-zis de continut, ci poate insemna si furtul unei idei, forme sau structuri de continut!

Toata aceasta inlantuire de factori cheie nu pare sa-si gaseasca un element decizional comun, tocmai, ironie sau nu, democratiei! Nu va ganditi ca ”democratia” ca stare de fapt ar fi de vina ci pur si simplu ca multi abuzeaza de ceea ce ofera democratia si nu va ganditi la cei ce fura filme, software sau continut in general ci ganditi-va la cei ce fac presiuni enorme pentru a intarzia orice implementare a unei legislatii mondiale la nivelul online-ului, si ma refer la cei ale caror afaceri sunt rulate tocmai pe produsele derivate comertului propriu zis(en-detail sau en.-gros), adica anumite tipuri de advertising, marketing sau social media cum mai nou se numeste!

-Ati terminat cafeaua? Nu s-a terminat inca ce aveam de zis! 😀

Din cele de mai sus spuse, apare o problema si mai mare, adica cea a folosirii unui produs(continut) achizionat! In mod legal, atunci cand cumperi un produs, il poti impartasi cu oricine(in cea mai mare majoritate a tipurilor de produse), insa in online aceasta lege nu mai poate fi aplicata, deci legea nu se mai vrea a fi valabila!

Va dau un exemplu:

-mergi la magazin, cumperi un film, te intorci acasa si-ti chemi prietenii sa-l urmariti impreuna la televizor! Ceva normal nu? Insa daca cumperi un film in online si vrei sa-l vezi cu prietenii tai atunci trebuie musai sa-l  vezi la televizor  chemandu-i la tine, adica sa mai cheltui niste bani in plus pe un dvd sau hard-disc extern, pentru ca de ”share” nu mai poate fi vorba, adica tu acasa la tine, ei acasa la ei, pui filmul pe retea si-l urmariti impreuna! De ce nu se mai poate? Pentru ca nu le mai convine producatorilor, detinatorilor de drept de proprietate intelectuala, caci ei stiu ca tu in momentul share-ului(ceea ce e dreptul tau si optiunea ta) ei vor pierde bani, bani din vanzare directa a filmului, bani din produse derivate vanzarii(chiar si din afisare de advertising pe site-ul lor)! 

Stiti ca exista magazine de unde poti inchiria filme, da?! Unii antreprenori s-au gandit ca ar fi prielnic sa mute si in online ideea si sa creeze site-uri unde sa poti achizitiona un abonament pentru a vedea diverse filme, insa au omis diferenta dintre cele doua tipuri de afaceri si anume ca daca un magazin de inchirieri dvd isi castiga existenta din ceea ce face obiectul muncii lor propriu-zise, in online treburile stau altfel, pentru ca aceste site-uri pe langa abonamentele propriu-zise vor castiga si din advertising pe site, campanii de marketing livrate direct la”adresa de email” a utilizatorilor! Veti zice ca e dreptul lor sa castige bani, chiar si asa, ca doar achizitioneaza niste drepturi de proprietate intelectuala(care costa enorm de mult), numai ca ei nu cumpara aceste drepturi ci cumpara niste drepturi de difuzare si redifuzare, adica mai pe romaneste un ceva second-hand, pe care l-ar putea oferi gratuit, caci produsul in sine, filmul, deja si-a scos banii din marketingul derivat! Nu-i blamez, insa ceea ce fac/vor ei, se va bate cap in cap cu cele ce voi spune in continuare!

Sa zicem ca achizitionezi un abonament pentru un site de filme, care in mod normal daca ar difuza filme asupra carora detin dreptul de autor ar trebui sa fie, ca serviciu, accesibil de oriunde din lumea asta, insa prin faptul ca nu este asa si anume ca ei au serviciul limitat doar la o tara anume, insemna ca ei detin doar drepturi de difuzare si redifuzare pentru ca altfel ar insemna sa le strice afacerile altora, din alte tari!  Toate bune, nu? Adica exista o premisa si un cadru legal de desfasurare a activitatii! Insa, respectivele site-uri ”vand” si produse derivate de marketing, ruleaza si pe retele de socializare diferite campanii de marketing sau advertising, adica acolo unde exista continut generat de utilizatori, fie ca acest continut este reprezentat de filmari personale, fie de fotografii personale, insa continutul generat de utilizatori este considerat ”free” pentru ca nici unul dintre acesti utilizatori nu solicita nici drepturi si nici remuneratii! Ajungem deci la punct contracdictoriu, adica unii, firmele,  isi deruleaza afaceri pe exact acelasi ”taram” unde altii, oameni simpli, pur si simplu se relaxeaza si socializeaza, dar mai vor sa si impuna reguli de distribuire a respectivului continut, chiar daca acest ”taram” este virtual si este accesibil de oriunde, oricand si de catre oricine, pe cand drepturile continutului lor nu sunt drepturi de autor ci doar drepturi de comercializare in cele mai multe cazuri?!

O masura care va mai echilibra aceasta tenta de a realiza bussines online pe retele de socializare fara nici cea mai mica investitie, este cea ce va impusa de Facebook in curand si anume ca orice pagina de fani(mai mare de 1000 de fani)pe Facebook nu va putea trimite(in mod gratuit) flux informational catre mai mult de 10% dintr cei abonati la flux, deci cei ce vor expunere vor trebui sa plateasca bani grei! Acesta este raspunsul democratiei la ceea ce inseamna Social Media si derulare de afaceri prin intermediul Social Media, catre cei ce incearca din rasputeri sa monopolizeze si sa restrictioneze online-ul chiar daca nu exista inca un cadru legal ratificat privitor la folosirea si distribuirea de continut pe retele de socializare!

Sintetizat, filmele sau fotografiile, la fel ca site-urile ce le folosesc, nu pot solicita ”toate drepturile rezervate” ci doar ”cateva drepturi rezervate”! Concluzia o trageti voi! 😉

Nu tin partea ”piratilor”, nu tin partea nimanui, insa se cuveneau spuse toate aceste lucruri! Am mai spus, toti utilizatorii de online pot accepta legislatia, dar aceasta trebuie sa fie facuta corect/democratic respectandu-se drepturile omului in primul rand si inainte de toate aceasta legislatie trebuie mai intai sa existe!

Ar mai fi multe de spus, probabil un articol pe aceasta tema va mai fi scris curand! Sau poate veti completa voi, prin comentarii! 🙂

ps:-daca va intereseaza formularile oficiale, reglementarile legale aflate in vigoare, precum si ceea ce inseamna drepturile conexe aveti aici un document complet!

Lasă un răspuns