Ultras vs BGS. Un război în toată regula?

Una din chestiile pe care nu le înţeleg la microbiştii înrăiţi, grupaţi sub denumirea Ultras. Nu înţeleg ce rost are să declanşezi lupte cu firme de securitate şi/sau Jandarmeria.

La fel, nu înţeleg de ce FRF susţine mişcările Ultras oferindu-le bilete la preţ redus. Ba’ mai mult de atât, acceptă public un imn, al naţionalei de fotbal, care are la bază una dintre scandările preferate ale ultrasilor. “Pe ei, pe mama lor”.

Ce se întâmplă atunci când fenomenul Ultras trece dincolo de tot ceea ce înseamnă sport, sportivitate?

Se întâmplă ilegalităţi, ameninţări cu moartea, bătăi în plină stradă, vandalizari, furturi. Şi tot aşa mai departe.

Fenomenul Ultras în România a fost unul frumos acum vreo 12-15 ani. Atunci când ultraşii acţionau pentru că aşa simţeau, nu pentru că aşa li se comanda. Atunci când prezenţa lor la meciuri nu depindea de fondurile primite de la clubul susţinut. Atunci când fotbalul şi echipa favorită erau mai presus decât interesele financiare, de grup, ale liderilor de galerie ori de ordinele în interes de partid.

Între timp fenomenul Ultras a ajuns doar o formă de huliganism acceptată de o societate temătoare şi de nişte Instituţii de Siguranţă ale Statului incapabile să gestioneze situaţia.

Fenomenul Ultras tinde să mai depăşească o barieră. O barieră care deosebeşte profesia de viaţă privată, sportul de orice altceva. Ideea de a vâna pur şi simplu angajaţii BGS, pe Facebook ori altă reţea de socializare, de a-i ameninta cu moartea pe ei şi familiile lor, mi se pare a fi ruptă dintr-o tactică de instaurare a anarhiei.

Sigur, nu vin în apărarea BGS ca entitate. BGS, dacă greşeşte, plăteşte. Există legi, există instrumente de aplicare a legii. Însă mi se pare al naibii de periculoasă situaţia în care angajaţii BGS sunt vânaţi de grupuri de indivizi, care se auto-denumesc ultraşi.

La fel, mi se pare destul de periculos atacul furibund al Mass Media împotriva BGS. Ok, a fost normal să apară reacţii de dezaprobare la acţiunile agenţilor BGS de la meciul România-Ungaria de sâmbătă seară.

Dar nu este deloc ok să se insiste pe prezentarea BGS ca singur vinovat pentru incidente. Asta când rezultă clar că între suporterii români au fost incidente. Incidente care erau de aşteptat să apară atunci când pui unele lângă altele galeriile Steaua, Dinamo, Craiova, Petrolul, Rapid, Timişoara, Cluj.

Personal, consider că singurul vinovat în toată această nebunie este FRF prin conducerea sa. O conducere care ar trebui în cel mai scurt timp să demisioneze. Asta pentru că a scăpat complet lucrurile de sub control. Bineînţeles, asta dacă se mai doresc stadioane pline la meciurile de fotbal. Pentru că este clar că dacă fenomenul Ultras, în forma sa actuală, este încurajat, atunci stadioanele de fotbal vor rămâne şi fără cei 5-6000 de spectatori prezenţi la meciuri.

Lasă un răspuns