De fiecare data cand se intampla, pe plan intern ori inernational, ceva de anvergura si cu impact asupra vietilor romanilor, in mod direct ori indirect, de fiecare data apar in „scena mediatica” diverse personaje ce lasa sa rasune prin prisma cuvintelor spuse ori scrise, o patimasa si bolnavicioasa melancolie pentru comunismul ce a fost odata pe melegurile autohtone.

Si, de fiecare data, cu greu imi reprim tendinta de a le tranti adevarul in fata, astfel incat sa revina cu picioarele pe pamant. Insa, tot de fiecare data, imi dau seama ca oamenii prinsi in melancolia comunismului nu mai pot reveni cu picioarele pe pamant. Pentru ei comunismul a fost benefic, a fost un sistem ce le-a asigurat o paine si un acoperis deasupra capului, fara ca ei sa depuna prea mare efort.

De fiecare data cand aud vorbe de genul „era mai bine inainte de ’89” imi aduc aminte de faptul ca multi din cei ce regreta comunismul habar nu au si nici macar nu au avut despre ceea ce a insemnat comunismul pentru Romania.

Ei, melancolicii ce deplang cruda soarta a comunismului autohton, cel mai probabil nu au nici cea mai mica idee ca ceea ce ne-a guvernat de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial si pana in 1989 a fost de fapt ceea ce putea sa stearga cu buretele identitatea nationala. Identitatea noastra nationala, a romanilor. Nu a altcuiva.

Muzeul Memorialul Durerii din Sighetul Marmatiei arata destul de mult ceea ce a insemnat comunismul pentru Romania. Arata cum vreme de un deceniu si jumatate dupa terminarea conflagratiei mondiale, comunismul a starpit o intreaga elita a Romaniei. Pentru ca apoi, vreme de alte decenii, sa nu lase nimic sa rasara. De la profesori pana la medici, de la avocati pana la ofiteri de armata. De la cercetatori pana la istorici. Oricine s-a impotrivit comunismului a fost lovit si doborat.

Nimeni nu a vrut comunismul in Romania, decat cativa care mirosisera avantajele de a fi promotori si sustinatori. Din pacate, intr-o Romanie secatuita de anii de razboi,  nimeni nu mai avea forta sa se opuna. Mai mult de atat, ramasesera prea putini cei care mai puteau sa se opuna. Restul murisera incercand sa apere tara sau eliberand orase mari ale Europei, cum ar fi Budapesta ori Praga.

Ori in conditiile date, comunismul a fost usor de instalat. In haosul de dupa cel de-al doilea razboi mondial, in foametea de atunci, nimeni nu mai stia ce e bine si ce nu. Iar comunismul, puternic sustinut de catre o super-putere precum Rusia imperialista, era foarte usor de instalat.

Asta trebuie sa stie toti cei ce regreta comunismul, faptul ca au trait intr-o iluzie, intr-o minciuna. Nu invinovatesc pe nimeni, atunci cand te nasti intr-o pestera nu ai cum sa stii cum arata lumea de afara. Iar daca acea lume de afara iti este prezentata de cei de langa tine ca o lume rea, gata sa te zdrobeasca, atunci e normal sa preferi securitatea falsa a propriei pesteri.