Va mai amintiti cum vorbeam acum ceva timp despre Mituri Blogosferice?
Spuneam atunci ca de-a lungul timpului au tot fost inventate fel si fel de pareri, multe dintre ele capatand notorietate, mare parte din ele devenind sablon, stereotip care sa defineasca o stare de fapt, o regula de buna functionare!
De la ”mia de unici” pana la” specialisti” sau ”call to action” , fiecare dintre aceste pareri, universal acceptate parca, deveneau rand pe rand un tipar ce trebuia musai aplicat pe fiecare individ in parte ce incerca marea cu degetul sau academic spus, isi doreau o exprimare a propriilor ganduri/opinii intr-un cadru profesionist cu o expunere extrem de mare!
V-ati intrebat vreodata daca randurile, cuvintele voastre au afectat in mod direct sau indirect comportamentul cuiva? Probabil ca da iar daca nu ati facut-o atunci ar fi cazul, pentru ca treptat, aprofundand intrebarea, incercand sa atingeti esenta ei, veti descoperi un lucru fabulos si anume cat de usor este sa te joci cu mintile oamenilor! Nu trebuie sa sune a teorie a conspiratiei, chiar nu, ci trebuie sa dea de gandit, sa faca fiecare individ capabil sa-si creeze un filtru propriu prin care sa cearna informatia culeasa online!
Viteza cu care circula informatiile in online, sursele de informatie, modul de expunere a informatiei, agresivitatea expunerii informatiei, fiecare dintre acestea trebuie sa faca parte din acest filtru!
Nimanui nu-i place sa fie o papusa, nici in online dar nici in afara lui si totusi multi refuza sa discearna, refuza sa selecteze informatia lasandu-se ”condusi” de catre indivizi care sunt cel putin opusul a ceea ce predica, a ceea ce sfatuiesc!
Concretizand si exemplificand in acelasi timp, va voi prezenta cateva din subtilele jocuri de culise aplicate in 0nline sau mai bine zis, in blogosfera, pentru ca nu-i asa, de asta ati intrat pe aceasta pagina! 🙂
Cineva-undeva a lansat ideea comentariilor dofollow pe bloguri, propovaduind si profetind trafic celor ce vor aplica aceasta tehnica, mai mult de atat asigurandu-i chiar de iminentul succes in blogosfera! Cum era normal, toti s-au grabit sa aplice tehnica, fara a mai verifica cel putin logic cele spuse! Nu e de condamnat, cine ar vrea sa refuze succesul, nu? Numai ca in realitate regula asta a fost lansata de specialisti SEO ce doreau sa poata crea link-building gratuit, rapid si de efect! Ca o completare a faptelor(sau in sinergia lor) spamul a explodat, zeci de mii de comentatori ce-si faceau reclama miilor de site-uri etc…etc…! Rezultatul a fost clar, tehnica fusese aplicata eficient, doborand bloguri cu vechime si care fusesera intretinute corect si ridicand site-uri al caror continut era cel putin dubios ca sa nu spunem ilegal(comert online clandestin)! Si totusi, inca mai sunt multi azi care aplica tehnica, orbiti parca de cheia succesului sau de ”sharing is caring”-altruismul revendicat de cei ce se considera superiori semenilor lor!
Altundeva-altcineva-sau poate aceiasi, au lansat ideea de Social Media, propovaduind si profetind succes iminent celor ce se vor avanta(cu capul inainte) in hatisurile online, sfatuind si sugerand, dovedind si aratand cum poti deveni blogger de succes peste noapte! Rezultatul, lesne de inteles, a fost mutarea batalioanelor de bloggeri pe campuri de batalie numite retele de socializare, cu totii uitand ca succesul nu poate veni peste noapte, pentru nimeni, nici chiar pentru Mark Zuckerberg, fondatorul de drept al conceptului Social Media, de fapt el si cei din echipa sa luptand in fiecare zi sa contracareze explozia de speculanti ce au asaltat Facebook incercand sa obtina profit fara nici cea mai mica investitie, folosindu-se de timpul liber, folosindu-se de oameni care foloseau Facebook ca pe un mod de relaxare si nu care pe o unealta de socializare in-extremis! Efectul falsilor profeti nu a fost altul decat dezvoltarea castigurilor financiare ale multor firme ce ar fi trebuit sa investeasca sume enorme de bani pentru a capata notorietate si care pentru a dezvolta si se dezvolta trebuiau intr-adevar sa ruleze ani de zile, experimentand, descoperind si aplicand tehnici adevarate de marketing! In final, cand adevaratii specialisti au intrat in joc, disperati oarecum de faptul ca ramaneau fara slujba din cauza unor falsi-specialisti, lucrurile s-au mai linistit, dar nu complet!
Tot acolo-undeva- tot in Social Media, atunci cand au vazut ca tehnica lor nu mai avea efect, cei care propovaduisera succesul prin Social Media si retele de socializare au considerat de cuviinta ca e mai bine sa sustina si sa provoace falimentul retelelor de socializare, cautand si expunand hibe ale respectivelor retele de socializare, in goana lor avida dupa notorietate, uitand parca in mod voit, ca unt-de-lemnul se ridica mereu deasupra apei si ca oricat de mult ar incerca, falsii profeti tot falsi profeti vor ramane!
Candva-de fapt in fiecare an – apar tot felul de surse de informatie care mai de care mai ”credibile” cu fel si fel de demonstaratii, cu fel si fel de pareri avizate, toate sustinand si dirijand atentia bloggerilor in locuri unde odata concrentrata poate fi manipulata foarte usor! De la promisiuni de trafic imens si pagerank mai mare decat exista pana la sume de bani castigate foarte usor, toate acestea speculand nevoia sau ambitia multora de a deveni faimosi peste noapte, de a se imbogati peste noapte! Atat de mult s-a marsat pe ideea traficului sigur generat de activitatea in anumite locuri/siteuri incat astazi in blogosfera romaneasca, exceptand retele de socializare, mai exista extrem de putine locuri unde daca-ti prezinti un articol ai garantia ca va fi citit/vizitat! Insist pe ”vizitat” pentru ca blogingul nu ar mai fi blogging daca nu ar exista cititorii de bloguri!
Toate astea, de ce? Datorita specularii unei slabiciuni, pe care bloggerii o au si anume nevoia avida de trafic/cititori, uitand ca cea mai buna cale de a obtine atentia cuiva este tocmai sa nu-ti bati joc de el!
Ce expunere are un editorial scris intr-unul dintre ziarele cel mai mari din Romania? Maxim 200.000 de oameni? Si asta daca toti acesti oameni chiar sunt interesati de cele spuse, in caz contrar procentul scazand chiar si sub 10.000! Apoi, odata publicata editia urmatoare a ziarului, articolul ”de ieri” ramane uitat, pierdut pentru eternitate!
In online insa, un articol ramane acolo, atata timp cat blogul/publicatia va ramane online, numarul de cititori crescand exponential si direct-proportional cu zilele ce trec! Astfel, un articol de doi lei/centi/ron va ajunge intr-un an sa fie mai citit decat un editorial pentru care s-a muncit cel putin 4 zile si care a trecut prin editare/corectura/printare!
Este nevoie de ceva, nu-i asa? Dar de ce sa fie nevoia? De responsabilizare? Responsabilizarea cui? A celor care cred ca obtinand o diploma de facultate au devenit peste noapte atotstiutori? A celor care prin fel si fel de metode(cu sau fara bani, cu sau fara plagiat) au obtinut acele diplome?
O doamna de fier, singura doamna de fier din politica internationala, doamna Margaret Thatcher spunea:
”Azi oamenii muncesc si lupta sa devina cineva, in trecut insa oamenii luptau, munceau si isi dedicau intreaga viata pentru a face ceva!”
……va urma…poate….
