Bun, pentru că s-au terminat articolele laudative despre FITS, este momentul și pentru câteva rânduri mai nepărtinitoare.

FITS a devenit anul acesta cel mai mare festival de teatru din lume. Cifrele sunt impresionante. Mai exact: cca. 13 milioane de euro buget alocat pentru 525 de evenimente cu 3300 de artiști din 73 de țări, în 70 de locații din Sibiu și împrejurimi. Și la fel de important, o medie de 70.000 de spectatori pe zi (estimez că Sibiul a primit cel puțin 10.000 de turiști în perioada FITS, datorită festivalului).

Însă, deși părerea generală a celor cu promovează festivalul este că FITS nu este doar pentru elite sau că la FITS poate participa oricine, îmi permit să-i contrazic. De fapt chiar FITS îi contrazice.

Teatrul nu atrage pe oricine. Iar înainte de toate FITS este ceea ce îl definește chiar în nume. Da, la FITS sunt și alte evenimente culturale, dar la fel, cultura nu atrage pe oricine.

Însă asta nu trebuie să fie un lucru rău, dimpotrivă. Faptul că prețurile biletelor cresc de la an la an, faptul că festivalul nu atrage pe oricine, protejează tocmai festivalul, unicitatea și frumusetea sa. Nu din altă cauză, dar este complet aiurea să vezi cum se golesc sălile în pauzele spectacolelor. Sau că aprecierea generală față de performanța artiștilor scade din cauza unor oameni care nu înțeleg piesa ce se joacă în sala în care sunt. Și am văzut comportament de genul acesta chiar la spectacole mari gen Metamorfoze, Faust, Hedda Gabler. Ca să nu mai zic de spectacole de dans acrobatic sau de teatru Nō (Noh).

O altă tendință interesantă este că popularitatea FITS atrage și afacerile de tip speculă sau afaceriștii, de acest gen, care investesc în restaurante și cafenele, doar pentru că prețurile în Sibiu sunt mari, nerespectând calitatea serviciilor deja tipică Sibiului. Bănuiesc că este cumva inevitabil.

Tendința cea mai importantă este că festivalul atrage din ce în ce mai mulți turiști străini și că aceștia se integrează perfect, parcă, în peisaj. Spun asta în sensul că de obicei turiștii străini sunt parcă pierduți în peisaj, temători cumva într-o Românie cu o imagine nu tocmai bună.

Mi-a plăcut anul acesta că au apărut și mai multe zone pentru spectacol stradal, în special noua piață Habermann. Partea aceasta de spectacol stradal a fost, cred eu, cheia succesului pentru FITS și cred că va fi în continuare. Poate în felul acesta vor trece mai mulți de partea culturii și artelor.