Există o percepţie oarecum greşită despre colectarea de date personale, în Online Marketing. Percepţia asta de care vorbesc aduce puţin a teamă de „conspiraţii”.
În general, atunci când vorbesc despre colectarea datelor personale ale utilizatorilor de către marketeri, oamenii tind să creadă că este vorba despre acele date cu adevărat personale (gen datele cardului bancar, datele contului bancar şi alte informaţii care sunt într-adevăr personale).
Percepţia este greşită. Marketerii, în marea lor majoritate, nu sunt interesaţi de astfel de date pentru că astfel de date sunt irelevante pentru marketing.
În schimb, marketerii colectează date, care sunt totuşi personale într-o anumită măsură, cum ar fi:
-locaţia utilizatorului, adică zona geografică de unde utilizatorul accesează prin internet un anumit punct de reper online (site) iar asta se face de regulă pe baza IP-ului utilizatorului ori, în caz că este folosit, pe baza datelor de poziţionare livrate de o aplicaţie cu acces la locaţie, prin GPS sau celulă GSM. Însă aceste date sunt folosite doar pentru modelarea de noi oferte atrăgătoare pentru utilizator ori pentru excluderea acestui utilizator dintr-o gamă de oferte ce nu îl au ca ţintă (gen: -vinzi pizza în Bucureşti, evident nu afişezi oferta unui om ce accesează internetul din Braşov)
-interesele utilizatorului, adică acea categorie de date bazate pe istoricul de navigare al utilizatorului precum şi pe istoricul profilului dintr-o reţea de socializare (atunci când este cazul). Însă, aceste date sunt colectate într-o perioadă destul de lungă de timp, de regulă mai mult de 3 luni de zile. Asta pentru a fi relevante pentru marketer. Şi nu, nu colectează nimeni date de genul „ce film ai văzut ieri” sau „ce film vezi acum” ci sunt colectate date de genul „îţi place să vezi filme, pentru că ai văzut între 20-30 de filme online în ultimile 3 luni de zile”. Adică, marketerii vor face nişte medii, nişte încrucişări de date, tocmai pentru a le face relevante. Sunt setaţi nişte algoritmi, nişte computere lucrează pentru a colecta şi prelucra aceste date, pe baza algoritmilor, pentru ca în final marketerului să-i fie livrate date relevante. Iar asta este evident cu scopul de a evita ca reclamele să ajungă la oameni nepotriviţi targetului (gen: – reclamă la tampoane care ajunge pe monitorul unui bărbat).
-profilul utilizatorului de online. Aici este treaba putin mai complicată, pentru că de foarte multe ori chiar algoritmii dau rate-uri iar datele colectate nu sunt nici pe departe realiste. Pe baza istoricului de navigare precum şi pe baza unor şabloane psihologice de comportament, algoritmii setaţi ca atare, încearcă să definească profilul utilizatorului (vârstă, sex, timp petrecut în online). De regulă să întâmplă ca algoritmii să „ghicească” cu o acurateţe destul de bună toate aceste date, însă în cazul când un dispozitiv (pc, laptop, telefon) este folosit de 2 persoane atunci profilul utilizatorului este trecut la „unknown”, adică necunoscut. Pentru că e mai bine să lucrezi cu „unknown” decât cu „poate e, poate nu e”.
-dispozitivele utilizatorului de online. Aici este destul de ok, în orice privinţa. Marketerul este interesat de ce dispozitiv foloseşti doar pentru a-ţi oferi un format de reclamă cât mai pliabil rezoluţiei dispozitivului, care să nu te deranjeze. Deasemenea, ca practică frecventă, datele de genul asta sunt folosite tocmai pentru a tria utilizatorii aflaţi în target de cei ce nu reprezintă un target pentru reclamă. (gen: -fac reclamă la o pizzerie, atunci sunt interesat că reclama să apară pe smartphone şi dispozitive mobile, nu şi pe laptop ori pc)
-conexiunea la internet. O altă chestie simplă. Datele colectate vizează doar viteza conexiunii, precum şi un eventual cost al acesteia. Marketerul va putea alege să livreze reclame doar utilizatorilor ce folosesc WIFI ori doar Mobile. Sau doar broadband. Depinde de produsul ce urmează a fi subiect al reclamei. De exemplu, atunci când reclama este un lead pentru o descărcare a unui software, ca practică frecventă, acea reclamă urmează să fie setată încât să fie afişată doar utilizatorilor ce folosesc Wifi sau cablu. Evident, pentru a nu suplimenta costurile utilizatorului la abonamentul de internet (cum se poate întâmplă în cazul conexiunilor de tip Mobile).
Mai sunt câteva categorii de date ce sunt colectate de marketeri însă toate acestea sunt doar filtrate şi încrucişate cu ajutorul algoritmilor de analiză. Marketerul nu va avea acces efectiv la datele utilizatorului, adică nu va şti că utilizatorul x face asta sau altceva.
Pe lângă cele prezentate mai sus sunt şi acele categorii de date, care în speţă înseamnă adrese de email, produse cumpărate, produse vizualizate, reacţii şi viteză de reacţie la anumite oferte etc. Inbound Marketing de baza, mai pe scurt. Tip de marketing folosit de magazinele online ce au dobândit deja baze de date, în urma relaţiilor client-magazin şi viceversa. Iar aici este adevărata problemă, pentru că marketerii au acces direct la datele confidenţiale ale clienţilor (adresa, nr telefon, nume şi prenume, posibil şi CNP sau alte date de identificare, banca folosită de client pentru a plăti online etc.). Tocmai de aceea fiecare magazin online trebuie să aibă o politică de confidenţialitate a datelor personale ale clienţilor. Şi tocmai de aceea clienţii trebuie să aibă opţiunea de a alege sau nu să fie bombardaţi mai apoi cu oferte prin newslettere, pliante ori cataloage livrate pe adresa personală. Însă aici e vorba de bune practici şi dacă acestea sunt folosite de marketer. Dacă marketerul abuzează şi consideră Indound Marketing jucăria cu care poate dispera clienţii, atunci rezultatele pe termen lung vor fi unele pe măsură prostiei sale, clienţii vor fi îndepărtaţi iar cel mai de preţ indice al unui marketer, înainte de ROI, va fi unul dezolant de mic (mă refer la Customer Life Time Value).
Însă, o chestie nu trebuie omisă şi anume plăţile online cu cardul. Acestea sunt făcute prin terminalele online ale băncilor în cauză, datele tranzacţiilor urmând a fi mai apoi criptate iar orice marketer sau terţă parte nemaiavând acces la ele.
