Două articole publicate azi, unul de Vali Petcu, celălalt de Cristi Manafu, au atins subtil o problemă destul de delicată a Social Media, din România.

Articolele menţionate vizează fiecare din unghiuri diferite aceeaşi problemă, o problemă care se rezumă în esenţă la like & share, adică la aprecierea şi distribuirea conţinutului considerat a fi interesant, important, valoros s.a.m.d.

Nu voi vorbi mai mult despre cele două articole, ci voi privi problema dintr-un al treilea unghi, un unghi prin care se poate descoperi un adevărat paradox în ceea ce înseamnă, ce este şi cum este folosită Social Media, în România.

Unghiul despre care vorbesc este cel ce priveşte dinspre departamentele administrative ale companiilor şi firmelor. Adică din perspectiva managerilor (asa cum il percep).

Deşi managerii spun că au conştientizat puterea şi valoarea Social Media şi ce înseamnă folosirea acestui flux mixt de comunicare online, bugetele departamentelor de Marketing Online tind să devină din ce în ce mai mici.

Deşi managerii spun că au înţeles că Social Media şi Marketingul Online reprezintă pentru firmele ori companiile pe care le conduc o parte extrem de importantă din strategia generală de promovare şi generare de vânzări, bugetele departamentelor OM şi SMM devin din ce în ce mai mici.

Deşi atât managerilor cât şi celorlalte persoane din administraţiile companiilor (sau firmelor) li s-a dovedit cu cifre exacte că OM şi SMM sunt vitale pentru ca vânzările să crească (ori să rămână măcar la un nivel profitabil), bugetele respectivelor departamente devin din ce în ce mai mici.

Toate astea în timp ce bugetele de marketing şi advertising cresc.

Asta nu poate decât însemna un singur lucru. Şi anume că Marketingul Online şi SMM sunt privite în continuare că o sursă foarte ieftină pentru promovare, marketing şi comunicare. Că atât OM cât şi SMM nu beneficiază de încredere totală. Că atunci când se fac bugete de marketing, comunicare şi promovare, departamentele de marketing online şi cel de Social Media sunt cele care trebuie să mulţumească doar cu ce rămâne.

Mai pe scurt: –se preferă în continuare costisitorul si deja ineficientul marketing clasic, ca principal motor de vânzări, ale cărui rezultate nu pot fi măsurate decât după o lungă perioada de timp. În acelaşi timp OM şi SMM sunt folosite doar pentru că „aşa e moda” iar bugetele alocate sunt insuficiente, de cele mai multe ori, pentru a avea rezultate bune.

Pe lângă acest aspect, bugetele mici pentru OM şi SMM înseamnă şi lucrul cu oameni care nu se pricep la aşa ceva. Sau lucrul cu oameni care se pricep dar care nu au forţa să solicite o mai mare felie din bugetul general de marketing. Iar asta duce la rateuri penibile, la aglomerarea Social Media cu informaţii de umplutură, la zeci de mii de teste. Totul ducând într-un final la plictisirea (ori şi mai rău, iritarea) utilizatorului online. Fapt ce are doar o singură consecinţă, ignorarea mesajelor companiilor de către utilizatori.

Nu mai contează că în cazul campaniilor de marketing atât OM cât şi SMM devin, brusc, importante şi reactivate la „turaţie maximă”. Utilizatorul, din momentul în care şi-a fixat în comportament tendinţa de a ignora mesajele companiei x, nu-şi va mai schimba obiceiul decât foarte greu. Va citi mesajele, însă nu va interacţiona cu acestea.

În plus, jocul de-a Real Time Marketing (făcut după reguli neştiute), jocul de-a viralizarea unor scandaluri regizate ori a unor fake-CSR, toate duc la pasivitate din partea utilizatorului în relaţia cu brandul.

Se vorbeşte în ultimul timp despre „story telling” ca şi concept potrivit pentru a spori interacţiunea utilizatorilor în relaţia cu brandul (companie, firma etc). Un concept ce se va dovedi cel mai probabil doar un nou rahat servit utilizatorilor. Asta în eventualitatea în care şi acest concept este dezvoltat în „ideologie” de marketing şi nu păstrat doar ca strategie de comunicare.

Însă, foarte puţine vor putea fi îmbunătăţite în Social Media şi Marketingul Online din România dacă bugetele alocate acestor departamente se vor limita doar la folosirea angajaţilor pe post de creator de conţinut.

Iar chestia asta arată, de fapt, paradoxul de care vorbeam. Atât OM cât şi SMM pot fi atât de precis şi rapid măsurate încât ar trebui să fie opţiunea numărul 1 în strategia generală de marketing, lăsând pe planul secund comunicarea şi advertisingul clasic. Însă în realitate lucrurile sunt făcute invers, din păcate.

*am generalizat, deşi există multe firme ori companii pentru care marketingul online a devenit principalul motor de vânzări şi comunicare.