Lucrurile sunt destul de clare și simple, atât în cazul persoanelor fizice cât și pentru persoane juridice.
Consumatorul, persoană fizică, este protejat conform Legii 34/2014 aproape în toate cazurile. Are drept de retur, indiferent de motiv, în termen de 14 zile. După acest termen consumatorul poate returna doar în situația defectelor.
Returul pentru PF (persoane fizice) nu este condiționat de modalitatea de plată. Totuși, există o serie de excepții, produse și servicii contractate via online, ce nu pot face obiectul unui retur (există în corpul legii o întreagă listă).
Însă, atenție, legislația face referire clară la contractele semnate la distanță (online). Adică nu se aplică produselor pe care le ridicați din magazin/showroom iar factura se emite și vă este înmânată la momentul ridicării produselor. Dacă se emite automat și rămâne doar în format digital, atunci este ok, se aplică.
Returul pentru PJ (persoane juridice) este la fel de simplu de tratat. Totul însă trece sub spectrul Dreptului Comercial. Deși legislația nu impune drept de retur în 14 zile pentru PJ, marea majoritate a distribuitorilor și comercianților din piață acceptă returul, dacă se convine contractual (sau în TOS) între părți referitor la acest aspect.
O notă aparte fac cazurile, spre exemplu Marketplace, când PJ comerciant (terță parte) trebuie să respecte politica de retur impusă de PJ deținător al Marketplace-ului.
Concluzie: – există o mulțime de povești în piață referitor la politica de retur, atât pentru PF cât și PJ, deși legea este clară. Faptul că există comercianți care inventează efectiv reguli de retur, nu face altceva decât să demonstreze maturitatea mediului de business online din România.
