Piața românească vrea cu tot dinadinsul să copieze piața americană, la capitolul advertising. Cu bune și cu rele, de la start-up până la companii. Ceea ce se poate dovedi un lucru bun, în măsura în care există un oarecare discernământ în chestia asta. Altfel, va avea repercursiuni dintre cele mai bizare și ridicole.
Reclama negativă, tot reclamă este.
Asta este una din ideile preluate din piața americană. De la acea parte de piață americană concentrată pe speculă și ”gold rush”.
Realitatea este că reclama negativă este tot reclamă, dar negativă. Reclama negativă nu îți va fi niciodată de folos. Îți va spori notorietatea, dar atât. Reclama negativă nu este folositoare nici măcar caselor de toleranță ori fetelor de ”pe centură”.
Și este un motiv simplu pentru care reclama negativă nu este de dorit. Pentru că este negativă.
S-au convins, pe rând, o mulțime de firme și companii românești de chestia asta. Toți au acceptat ideile unor pseudo-specialiști de PR, Advertising ori Marketing, și s-au lăsat târâți în mocirla numită reclamă negativă. Sperând că notorietatea le va fi de ajuns să le crească cifra de afaceri. Numai că efectul a fost fix opusul așteptărilor lor. Au dispărut în obscuritate.
Modul cum construiești imaginea unui business este definitoriu pentru viitorul acelui business. Dacă ar fi fost altfel, azi nu am mai fi vorbit despre branduri gen Coca Cola, McDonalds, Ferrari, Google, Apple ș.a.m.d.
Dacă reclama negativă ar fi avut ceva bun în ea, atunci fiți siguri că termeni de genul criză de imagine nu ar mai fi avut loc în index-ul marketerilor și PR-iștilor.
