Durerea lor, lupta noastră.

#colectiv

Mă uit cu mirare pe ceea ce se publică zilele astea în blogosferă și mass media și efectiv am impresia că unii oameni nu înțeleg ce s-a întâmplat în urmă cu o săptămână la clubul Colectiv.

La fel, urmăresc ce comunică politicienii noștri și îmi devine din ce în ce mai clar că ei, politicienii, miniștrii, tratează aproape cu indiferență tot ceea ce s-a întâmplat. Îmi este greață, efectiv greață, de primul ministru interimar, care cu nonșalanță declara mai ieri că tragedia de la Colectiv nu poate fi inclusă la categoria dezastre, că nu îndeplinește nu știu ce prostii notate pe nu știu ce coală de hârtie care ne dictează nouă existența.

Oameni buni, numărul victimelor a urcat la 46  48!

Adică, 46  48 de oameni au murit în urma unui incendiu. Sunteți conștienți de cât de mare este numărul ăsta? Patru zeci și opt de oameni! Oameni! Oameni!

Am ajuns atât de îndobitociți încât tratăm o tragedie ca pe un spectacol mediatic ori o lupta politică pentru ciolan?

Ne calmăm din lupta anti-corupție doar pentru că niște lichele parvenite și niște nesimțiți cu tupeu fără margini au ieșit în stradă ca să spargă un protest de bună credință?

Nu vă dați seama că exact același scenariu a tot fost aplicat de nenumărate ori în ultimii 70 de ani și cu o frecvență uluitoare în ultimii 26 de ani, în România?

Câți trebuie să moară ca să realizăm cât de gravă a ajuns situația?

Aceiași miniștri, aceiași politicieni, declară cu aceeași nonșalanță că doar cca 7% din școlile din România corespund din punct de vedere PSI, cu normele.

Vă dați seama că zi de zi câteva sute de mii de copii sunt la risc?

Mai mult de atât, hai să-i întrebăm pe liderii noștri de mușama, câte universități, câte spitale, câte primării, câte săli de spectacol, câte stadioane, câte săli de sport, câte clădiri din România corespund normelor anti-incendiu?!

Vă dați seama că în România doar șansa a făcut ca tragediile să nu fie mai mari și mai dese?

Ne ascundem după deget, băgăm iar gunoiul sub covor, sau trecem la muncă să punem lucrurile în ordine? Ce mai așteptăm acum, o altă catastrofă?

La toți cretinii care cred ca își fac datoria de serviciu, atunci când vin doar ca să spargă protestele, puteți să le spuneți că mâine pot fie ei în mijlocul unei tragedii, unui dezastru. Acum, aici, este vorba despre viață. Nu despre vila lui x, iahtul lui y, afacerile de miliarde ale lui z, dorința lui nu știu cine de a fi nu știu ce împărat.

 

Lasă un răspuns