Fumători vs nefumători. Și scandal gratuit.

Schimbarea, schimbarea nu s-a produs. Dar, nici nu credeam că se va întâmpla. Este mult prea greu, este nevoie de mult timp, ca o schimbare de mentalitate să se producă.

În momentele de cumpănă, o societate este divizată de cei ce aleg calea ușoară și care, din teamă ori necunoștință de cauză aleg deciziile radicale în dauna celor cumpătate, chibzuite.

Ca drept dovadă, propunerea spre legiferare a interzicerii fumatului în localurile publice, închise. Propunere venită ca urmare a incendiului de la Club Colectiv. Decizie radicală, stupidă, din simplul motiv că atunci când faci o lege, trebuie să o faci echitabilă. Nu să dezavantajezi pe unii pentru liniștea altora.

Și totul este un scandal gratuit, pentru că online-ul este divizat, mass media face spectacol, politicienii se scarpină în nas. Ok, să se interzică fumatul în localurile publice, cu spațiu închis.

Se va rezolva ceva?

Nu se va rezolva nimic. Restaurantele, barurile, cluburile, tot fără sisteme de ventilație vor rămâne. Pentru că este prea scump. Pentru că patronii nu se gândesc la afacere ci la profit. Nu mai fiți naivi, trăim într-un mediu în care afacerile înseamnă doar speculă și ne-statornicie. Satisfacția clienților ce intră într-un restaurant ține atâta timp cât ține cheful patronului de a oferi servicii de calitate.

În plus, există deja o lege care obliga restaurantele, localurile, barurile, să aibă secțiuni separate pentru fumători-nefumători.

Și mai este o chestie. Cu cât se vor pune bariere mai multe împotriva fumătorilor, cu atât numărul fumătorilor va crește. Lecția de vânzări 1.0.1, Scarcity.

Stupid și ridicol. Dar asta este. Nu ne uităm la clădirile care dacă mâine ar fi un cutremur ar face să existe un număr uriaș de victime (apropo, care ar fi soluția la asta?), ne vom uita după ce trece cutremurul. Nu ne uităm la aplicarea Codului Rutier în stradă și la cum se dau permise de conducere, în fond ne place și suportăm să avem un haos în trafic. Nu ne uităm la cum sunt cheltuiți banii publici, nu ne interesează decât o dată la 4 ani.

La fel de ridicol este cum formatorii și liderii de opinie caută să se alieze, să formeze grupuri de apartenență, căutând să sublinieze ce cred ei cu tot felul de argumente pe care nici un copil de 5 ani nu le poate lua în considerare, fără să se întrebe dacă respectivii sunt idioți sau doar se prefac.

Lasă un răspuns