Astăzi, Senatul României a adoptat Legea Securităţii Cibernetice. O lege controversată, care a stârnit valuri de reacţii ani de-a rândul. Dacă această lege va fi promulgată şi de Preşedintele Iohannis, atunci putem spune „la revedere” informaţiilor private de pe propriile dispozitive inteligente, conectate la internet.
Nu, nu sunt împotriva acestei legi şi nici nu îmi este teamă de ceea ce înseamnă. Însă îmi este teamă de modul cum această lege va fi aplicată.
Îmi este teamă de mafioţii care fac şi desfac tot prin România şi cum vor „considera ei” că sunt în pericol. Motiv numai bun ca organele abilitate să intervină (un mix al tuturor serviciilor secrete şi al serviciilor de siguranţă naţională). Cu alte cuvinte, deşi nu sunt adept al teoriilor conspiraţioniste, în orice moment calculatorul unui jurnalist ori blogger, marketer ori advertiser, manager ori judecător, poate fi „vizitat” incognito şi chiar monitorizat de către serviciile secrete.
Îmi este teamă de aplicarea acestei legi, pentru că sub pretextul sporirii siguranţei cibernetice se pot comite o serie întreagă de abuzuri şi chiar fabricări de adevăruri.
Sigur, sunt de acord că este nevoie de legislaţie conformă Constituţiei României care să ofere suportul legal serviciilor de siguranţă naţională de a acţiona într-un mediu, legal, propice asigurării siguranţei naţionale a României, din punct de vedere cibernetic. Dar, mi se pare destul de firavă legea, textul ei, şi lasă loc de interpretări. Spun asta în ideea că mediul în sine, mă refer la mediul cibernetic, este unul uriaş şi care clar trebuie segmentat în mod corespunzător, în ceea ce înseamnă prevederile legale.
Va urmă o perioada interesantă…..
*sursa Stirile ProTv
**documentul legii securitatii cibernetice
