Este trist, foarte trist, atunci când afli de astfel de întâmplări. Şi este revoltător. Îi înţeleg pe poliţişti, nu au tocmai cea mai uşoară meserie. Însă, între asta şi a-ţi pierde minţile există o limită clară.
„Reporterul Ștefan Mako a fost bătut luni seara de polițiștii din Centrul Istoric pentru că i-a filmat când îl băteau pe alt bărbat. A fost legitimat, i-au smuls mobilul și au șters filmarea, l-au aruncat în secția de poliție, l-au lovit, înjurat, scuipat și amenințat, apoi i-au dat drumul politicos.
Jurnalistul documenta de câteva luni procesul unui polițist acuzat că a omorât în bătaie un parcagiu, în contextul unui val de plângeri și anchete pentru abuzuri la Poliția Centrului Istoric și Secția 10 din București.”
La fel, o limită clară există între a-ţi face meseria şi a face abuz în serviciu. Şi, mă tem, asta-i doar începutul. În „era” Năstase lucrurile se întâmplau la fel. Libertatea presei era doar o chestiune opţională şi de conjunctură. O conjunctură dictată, de undeva, din fotoliile de catifea ale ministerelor.
Aflaţi întrega poveste aici.
*via Arhi.
