Cartea, față în față cu viitorul.
– Mai este astăzi cartea la modă?
– Obișnuiești să citești regulat sau preferi să iei informația de pe internet?
– Va dispărea oare cartea, în forma pe care o știm azi, pierzând lupta cu lumea digitală?
Frumoasa tema de la Blog Power 56, propusa de Dan Niculescu!
Voi fi putin carcotas sau poate rautacios in a aborda aceasta tema, nu pentru ca mi s-ar parea in vreun fel sau altul(tema) ci pentru ca in media romaneasca acest subiect tinde sa devina al naibii de lacrimogen, ca si cand din neanturile viitorului s-ar fi avantat in prezentul zbuciumat de idiotenie un cavaler calare pe un cal mare si negru decis sa ucida tot si pe toti cei care vor sa citeasca!
Idiotenia nu e mare lucru in Romania anilor 2000 ci e de fapt un lucru la ordinea zilei, insa atunci cand idiotenia e folosita ca moneda de schimb pentru a servi unor interese meschine tot spectacolul se transforma intr-un teatru de papusi, ieftin si pus in scena parca pentru retardati mintal!
Viitorul cartii? E acelasi ca si acum 400 de ani! La fiecare noua descoperire tehnologica au existat atatia si atatia care au propovaduit moartea cartilor, uitand in ignoranta lor plina de idiotenie ca toate cartile sunt scrise de oameni iar moartea cartilor inseamna moartea dorintei de a scrie iar moartea dorintei de a scrie inseamna moartea omenirii!
Cartea cel mult se poate transforma, miile de coli de hartie batute cu talc in cerneala de plumb pot deveni mii de kilobyti razvratiti intr-un mediu online infinit! Desi melancolia ma incearca si parca mi-ar parea rau sa aflu intr-o zi ca paginile plumbuite au disparut, totusi realitatea ma indeamna sa analizez mult mai profund situatia!
Cum va fi viitorul cartilor? Acelasi ca si pana acum! Poate vor exista mai putine edituri(si ce bine ar fi), poate vor exista mai putin scriitori plagiatori(si ce bine ar fi), poate vor exista mai putine pagini tiparite(ar putea sustine cineva intr-un mod argumentat ca ar fi ceva rau?)!
Cartea nu va disparea, paginile plumbuite vor continua sa existe! De ce? Pentru ca toti aceia care au deschis macar o data in viata lor o carte isi pot aminti la orice ora din zi sau din noapte ce inseamna sa citesti un text scris pe hartie, sa simti emotia, sa simti munca enorma din spatele fiecarui cuvant, imaginatia si creativitatea, sa simti munca meticuloasa a tipografiei, sa simti!
Sticla(online-ul) poate oferi multe avantaje insa nu va putea vreodata sa suplineasca un lucru, mic dar al naibii de important si anume:- emotia!
Un exercitiu de imaginatie:-cititi acelasi text, in varianta pe sticla si in varianta pe hartie, iar la final daca nu-mi veti da dreptate atunci voi traiti acolo unde eu nu voi putea vreodata ajunge!
Exista o lupta intre sticla(digital) si tipografie pentru a creiona viitorul cartilor? Exista, da, dar exista nu pentru ca ar fi doua medii complet antagonice ci exista pentru ca foamea de bani a multora face ca aceasta lupta sa existe!
Suna putin hilar sa poti sustine ca exista o lupta intre online si cartile tiparite, iar aici ma refer la editurile ce haituiesc internetul cu fel si fel de promotii, cu fel si fel de metode de marketing disperat, uitand un lucru elementar, ca omul nu poate citi pe sticla atat de mult cat poate citi pe hartie, pur si simplu nu poate, e lucru demonstrat! Un om nu poate citi fara intrerupere mai mult de 10000 de cuvinte scrise pe sticla(digital) fara a-si pierde concentrarea, atentia, perceptia! Pe hartie insa, un om poate ”consuma” un volum de 150000 de cuvinte fara ca nici macar sa se miste din loc! Dar hei, s-o spunem pe-a dreapta, editura nu poate plati un scriitor la adevarata sa valoare, nu din alt motiv, dar nu-i cunoaste adevarata sa valoare, pe cand digitalul il lasa pe acel scriitor sa isi dezvolte aptitudinile si sa-si descopere singur adevarata valoare!
Daca citesti, eu plantez un pom! Nu mai retin unde, dar recent prin online a rasunat o campnie a unei edituri! Cat de jos poti cobori incat sa vrei notorietate cu orice pret? Eu pot citi oricate carti vreau si pot planta oricati pomi vreau, fara sa am nevoie de o campanie Social Media care sa ma urneasca din loc si sa ma puna la treaba! -Si la fel poate face oricine!
Stiati ca:– cea mai mare cantitate de hartie este consumata in ambalaje de tot felul si nu in carti tiparite? Nu stiati?-Aflati acum! Atunci de ce trebuie sa ma simt ca si cand as salva lumea daca as prefera texte in digital si nu in print?!
Si apoi, lemnul cel de toate zilele, cel care sta la baza hartiei, poate fi plantat oricand si de catre oricine, asa ca daca cineva isi doreste salvarea Mamei-Terra, atunci sa planteze direct acei pomi fara a mai cere sau solicita beneficii de la altii!
Insa, tipic romanesc si nu numai, e mai usor sa te bati cu pumnii in piept ca vrei sa faci, decat sa te duci si sa pui mana pe lopata si sa incepi a planta! Mai bine zis, noi oamenii am inceput sa ne transformam, nu mai putem face nimic daca nu avem laudatori langa noi!
Concluzia unui text lung? Cartea tiparita, cartea digitala, cartea pe hartie, cartea pe sticla, toate sunt inventate de oameni pentru oameni, restul ramane doar marketing intr-o forma sau alta, intr-un secol sau altul! Apropo, ma tot gandesc, oare cat de tare s-au speriat scriitorii anilor 1700-1800 cand lumea cartilor scrise doar cu penita se transforma atat de radical prin inventarea tipografiilor? Si mai si, oare cat de tare s-au speriat oamenii pesterilor cand cartile scrijelite pe peretii de piatra ai caselor lor se transformau atunci cand a fost inventat scrisul pe pielea animalelor ucise?
A disparut vreuna dintre aceste forme? Nu, nici in ziua de azi! Si azi sunt oameni care scriu cu cerneala(stilou), si azi sunt oameni care scrijelesc pe piatra! Nu au disparut! De ce? -Pentru ca pur si simplu scrisul este o forma de exprimare, cititul este o usa catre infinitul cunoasterii ori ambele au ajutat omenirea sa evolueze de la un simplu primat pana la un animal evoluat!
De ce citim?-De ce scriem? Pentru ca vrem ca urmasii nostri sa fie mai buni ca noi, pentru ca vrem ca experienta noastra de viata sa fie transmisa mai departe, lor, asa cum au facut si inaintasii nostri cu noi!
„Cartea nu va disparea, paginile plumbuite vor continua sa existe! De ce? Pentru ca toti aceia care au deschis macar o data in viata lor o carte isi pot aminti la orice ora din zi sau din noapte ce inseamna sa citesti un text scris pe hartie,…”
Foarte corect argumentul în favoarea cărților tipărite. Totuși, nu pot să nu mă gândesc că motivele enumerate de tine se referă la, sau ating acea categorie de persoane „de graniță” între două epoci: înainte de toată această tehnologie „smart” și după ea. De obicei, o perioadă interepocală este destul de lungă și oferă destul de multe indicii privind viitorul unor domenii, obiceiuri, etc. Sunt curios câți dintre copiii care s-au născut începând cu anul 2000, sau 2005 vor mai avea aceeași legătură cu o carte. Ei fac parte, vrând, nevrând, din generația cu „sticla” – cum ai numit tu online-ul – în față. Și atunci, acea emoție unică pe care cărțile o transmit (așa cum am experimentat-o noi) poate nu va mai fi atât de puternică, poate se va transfera către online sau poate va dispărea cu desăvârșire, nu știu.
Eu cred că există o luptă între cărţile online şi cele tipărite, indiferent pe ce criterii se fundamentează. Dar mai importantă e lupta în sine a educării prin intermediul cititului, printre altele. Și aici se poate deschide o cu totul altă dimensiune.
Timpul ne va fi martor si ni le va demonstra pe toate cum vor fi!| Nici eu nu stiu cum se vor comporta copii in viitor, cum si daca vor aprecia cartile, depinde insa in enorm de mare masura si de parintii acelor copii! Este evident totusi ca satisfacerea tuturor mofturilor inca din frageda pruncie(telefon, calculator, tableta) nu aduce o incredere prea mare!
Extraordinar de complet si adevarat ! Felicitari pentru o abordare atat de realista !
Desigur, cartea nu va disparea… nici macar cea pe hartie ! Poate se vor tipari mai putine, dar nu vor disparea. Ai subliniat extraordinar de bine rolul emotiei in procesul lecturii ! Si acum imi amintesc cu cata bucurie citeam cartile copilariei si adolescentei mele, cu cata nerabdare sa aflu ce s-a mai intamplat… In fata ecranului nu am intalnit aceste emotii, ci doar… dorinta de a acumula o cunoastere.
Si desigur, mai multa hartie se consuma in alte scopuri, ex. reclamele publicitare ale diverselor supermarketuri. Aici unde locuiesc acum, in fiecare saptamana primesc kilograme de reclame.
Si chiar m-am gandit: ce risipa de copaci…
Desigur, asta trebuie sa ne faca mai responsabili in legatura cu ceea ce scriem, si ce tiparim. Daca tot mor copacii, macar sa merite ! 🙂
In concluzie, ai votul meu, cu brio !
Apropo de publicitate, pliante si alte cele, e un pic frustrant ceea ce se intampla, cu miile de tone de hartie ce ar putea fi folosite altfel! Multumesc pentru apreciere!
trebuie sa ma laud ca intr-un an am plantat o paddure intreaga de salcami :))
Atunci felicitari, bun venit in club! :)))
„Un om nu poate citi fara intrerupere mai mult de 10000 de cuvinte scrise pe sticla(digital) fara a-si pierde concentrarea, atentia, perceptia! ” Testat pe piele proprie, perfect adevarat. Dar asta nu inseamna ca cei care n-au crescut cu „cartea la cap” vor prefera hartia sticlei. Cei ce s-au nascut cu „sticla” la cap vor renunta dupa primele 10000 de cuvinte, aici e problema cea mare.
Eu continui sa cred ca atata timp cat manualele scolare vor continua sa existe in scoli atunci copii vor avea sansa sa deschida macar cateva carti in viata lor si sa descopere lumea de dincolo de sticla! 😀
La întrebarea ta „de ce scriem?” răspunsul este doar unul: pentru că vrem ca urmaşii noştri să ştie cine am fost şi că am fost. Cum ar putea şti altfel Ioana şi Daniel cine a fost „moşu'”
Foarte adevărat tot ce ai scris în acest articol. Sticla nu va putea înlocui cartea adevărată care are un farmec ce nu poate fi substituit de nimic. Nicio arhivă electronică nu va putea să îți dea energia și emoția pe care o simți atunci când privești colecția ta preferată din bibliotecă.