Cam aşa stau lucrurile în România. Legea este tocmeală. Iar RCA-ul este aplicabil numai în anumite condiţii, nu contează că prin definiţie şi lege RCA înseamnă ce înseamnă.

Evenimentul pe scurt (se discută aprins în media de câteva zile):

– săptămâna trecută un bărbat a provocat o tragedie pe DN1, ucigând alte 5 persoane după ce a intrat cu maşina proprie, ce rula cu 180 km/h, într-o altă maşină ce venea regulamentar din sens opus. La scurt timp s-a descoperit că bărbatul postase un fel de mesaj de adio pe Facebook, drept urmare chestia a fost speculată şi s-a considerat la unison că a vrut să se sinucidă.

Cam asta este toată istoria. Evident, acum procurorii investighează cazul. Numai că, se pare că RCA-ul nu mai are acoperire atunci când se demonstrează intenţia de a folosi autoturismul drept „armă”.

Sigur, instanţele judecătoreşti ar putea obliga familia celui care a provocat tragedia să plătească despăgubiri. Însă asta nu face altceva decât să întărească ideea că RCA-ul, în forma şi structura în care este conceput şi aplicat, este un fel de asigurare pentru mici lovituri ori zgârieturi.

Ideea centrală este că, acum, dacă se dovedeşte intenţia de suicid, firma de asigurări nu va plăti nici un ban ca despăgubire morală celor ce au avut de suferit fără vină. Asa se pare că zice legea. Ceea ce este o adevărată tâmpenie. Şi în plus, poate duce la un precedent extrem de periculos pe care, asigurătorii auto, îl pot specula la infinit.

Cum se întâmplă lucrurile într-o lume normală (adică în UE, că tot suntem şi noi sub aceeaşi constituţie)?

Simplu, firma de asigurare a acelui care a provocat o tragedie stradală este obligată prin lege să plătească daune morale tuturor celor ce au avut de suferit, fără vină. Iar apoi, dacă procuratura şi Poliţia dovedesc intenţia respectivei persoane de a provoca accidentul, firma de asigurări poate înainta în instanţă o cerere de despăgubire de la familia celui care a provocat tragedia. Adică, pe scurt, familia celor din cealaltă maşină (sau celelalte maşini, pentru că puteau fi mai multe) implicată fără vină în accident, este protejată. Şi nu trecută printr-un chin în plus, aceea de a lupta cu „virgulele din legislaţie”.

Care-i realitatea?

Nu sunt sigur de ea. Dar pot bănui cu uşurinţă că familia celor 5 persoane ce au murit fără vină într-un accident auto, toţi deodată, nu sunt interesaţi de nicio despăgubire. Pentru că nu-i aşa, poţi cu uşurinţă face pipi pe ei de bani, atunci când cei dragi ţie nu mai sunt lângă tine.

Morala?

Firmele de asigurări din România sunt conduse de, probabil, nişte oameni foarte haini la suflet. Atât de haini şi ahtiaţi după bani încât tocmesc legile şi le aplică după bunul plac.

La final, rămânem noi, consumatorii. Plătitorii de RCA. Noi cei care respectăm legile. Iar întrebarea din titlu este cât se poate de legitimă. Ce nevoie mai avem de RCA când RCA-ul nu face altceva decât să protejeze firmele de asigurări?

*ps:- dacă se întâmpla ca în urma accidentului să mai aibă de suferit şi alţii, să zicem proprietarii unei case de la marginea şoselei iar tragedia era şi mai mare?