Interesant tot scandalul de corupţie, trafic de influenţă, dare şi luare de mită în care este implicată familia Preşedintelui Băsescu. Scandal care a explodat aseară după ce pe unul din canalele de televiziune „anti-băsescu” au apărut nişte înregistrări ce-l incriminează pe fratele Preşedintelui, Mircea Băsescu. Deocamdată îl incriminează, nu-l acuză.
Am spus că e interesant scandalul pentru că văzut într-un mod mai detaşat, pare a fi o răfuială politică un fel de payback time.
Şi nu, nu spun asta pentru a apăra în vreun fel pe cei implicaţi în scandal. Dimpotrivă, şi eu sunt satul de clanurile mafiote ţigăneşti ce împânzesc Oltenia şi parte din Banat. În plus, mi s-ar părea penibil să argumentez în vreun fel acţiunile unui om care a ajuns Preşedinte ori ale fratelui sau, doar pentru că-i văd la tv ori prin diverse articole, menţionaţi.
Mi se pare a fi o răfuială, o răzbunare politică, pentru că asta se simte din reacţii. Premierul şi mulţi alţii s-au grăbit să ceară demisia, cu aceeaşi vehemenţă cu care Preşedintele cerea demisia Premierului atunci când numele acestuia era implicat în scandalul baronilor de Mehedinţi (tot birouri, tot influenţă, tot bani şi mită se vehiculau şi în acel caz). La fel, mi se pare răfuială pentru că îmi pare absurd să tragi la răspundere pe cineva pentru faptele fratelui său.
De asta am zis, să fie Justiţie, dar să fie Justiţie. Adică, e complet ipocrit să diferenţiezi cazurile Mircea Băsescu de Alexandru Mazăre, când implicările politice sunt la fel de mari, poate chiar mai mari.
Spuneam de incriminare şi nu de acuzare. Îmi susţin afirmaţia până la proba contrarie, cea din Justiţie. În fond, filmările respective pot constitui la fel de bine şi o unealtă menită unui şantaj ori unui linşaj mediatic. Da, e greu să vezi lucrurile fără să fii părtinitor, mai ales când leafa îţi este datorată unui partid politic, lucru ce se întâmplă cu mulţi din cei ce la această oră otrăvesc minţile românilor cu părerile lor.
Sigur, lucrurile se vor linişti în zilele următoare. Nu văd şi nu cred că o demisie a Preşedintelui ar rezolva vreo problemă. În nici un caz cea a corupţiei şi a traficului de influenţă. Nu într-o ţară în care suntem obişnuiţi să ne lăfăim în funcţii, pile, relaţii şi cunoştinţe.
Apropo de clanurile de ţigani şi de modul cum acţionează aceştia. Atât de familiară mi s-a părut abordarea fiului lui Bercea Mondialu, atunci când vorbea cu Mircea Băsescu, în biroul acestuia şi ştiind că-l filmează pe ascuns. Atât de familiară încât dacă aş fi văzut clipurile acelea cu câteva zile în urmă, aş fi putut pune rămăşag că urmează o tentativă de şantaj.
Există şi o parte bună în toate aceste scandaluri legate de traficul de influenţă. Şi anume că „prostimea”, adică oamenii ce-şi trăiesc viaţa şi care nu se lasă implicaţi emoţional în politică, încep să deschidă ochii şi mai mult, încep să-şi dea seama de cum sunt făcute lucrurile „la nivel înalt”. Pe lângă asta, din cauza vehiculării tot mai frecvente de nume de judecători, procurori, poliţişti şi o posibilă implicare a acestora în maşinăriile de manevră politică, încep să cred că uşor, uşor, încep să cam tremure chiloţeii pe aceştia. Drept exemplu recent este Preşedinta de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, doamna Livia Stanciu, care a refuzat să cadă pradă unui şantaj bazat pe cam aceleaşi criterii ca cele de mai sus.
