Iubesti Romania?

Ma tot ”bantuie” o idee de ceva vreme, de fapt tot incerc sa nu uit si sa va intreb pe voi, iubiti Romania?

Acum, mi.e clar, discursuri patriotice o sa apara, nationalisti si ultra-nationalisti vor trambita cat de mult isi iubesc ei tara, carcotasi notorii vor aparea cu siguranta si vor lua la misto iubirea de patrie, dar intrebarea mea ramane: voi va iubiti tara?

Tot plimbandu-ma prin lumea asta, am vazut, in special in tarile vest-europene, steagul tarii unde ma aflam  fluturand mandru pe cel putin una din 5 cladiri iar in zile de sarbatoare localitatile se transformau, erau impodobite cu mii de stegulete in culorile drapelului tarii respective!

Sunt si eu putin carcotas, dar prefer sa zic ca sunt si realist, adica am vazut si in Romania oameni care la zi de sarbatoare inalta deasupra caselor lor steagul Romaniei…si sincer, in sinea mea, m.as bucura ca aceasta moda sa fie preluata si la noi, nu de alta dar chiar nu avem motive sa ne simtim mai putin oameni decat restul europenilor…chiar si cu toate devierile de comportament pe care unii dintre cei din neamul nostru le au 😀

4 Comments

  1. Cudegheata Reply

    La ce va ganditi cand spuneti: "Sunt roman"?Si mai ales pe ce ton rostiti aceste cuvinte. V-ati renegat vreodata sufletul romanesc, doar pentru ca stiati ca nu puteti fi acceptati intr-un anumit cerc?Ati interpretat intr-una din calatoriile facute in Occident rolul strainului venit din orice alta tara decat Romania?Exemplele sunt numeroase in acest sens, dar ce ne determina sa facem acest lucru este invaluit intr-o continua necunoscuta foarte subiectiva. Am ajuns sa ne fie rusine de noi, de imaginea pe care o avem in strainatate. Nu vrem sa mai fim numiti "hoti", "violatori", "tarfe" si alte apelative asociate cu crima organizata. Sau "tigani". Nu, noi nu suntem asa. Dar oare de ce am renuntat sa ne promovam asa cum stim noi mai bine, in mod pozitiv? Cand am pierdut legatura cu natura si cu pamantul natal? Cand s-a creat aceasta ruptura a radacinilor cu tarana plaiului mioritic?A cui e vina?
    In ratacirea aceasta a sufletului, am pierdut atatea lucruri placute si o mare parte din frumusetea acestui taram cu aer de poveste, scrisa in codrii de un verde de culoarea jadului, cu vorbe punctate de crestele inalte ale muntilor imbracati in haine de zapada, cu ape line si zone de o frumusete ravasitoare, rupte dintr-o pictura ce va dainui pentru totdeauna. Si am uitat, in fond, de noi. De ceea ce ne misca si ne freamata mintea.
    Am lasat in uitare placerea de a explora colturi din natura ce se ivesc in fata ochilor nostri. Suntem romani, straini in propriul taram. Gazduiti in spatele zidurilor unei cetati pe care nu mai vrem sa o cunoastem si sa-i recunoastem meritul: este frumoasa in imperfectiunea sa.
    Nu cred in "Romanica mea", cred in Romania cu povesti ascunse frumos pe drumurile serpuitoare ce asteapta sa fie luate la pas.
    Cred in Romania eterna, prezenta in aer, in culorile frunzelor toamna, in cantecul ciocarliei, in taraboiul din zavoi. In schimbarea perceptiei despre aceasta atitudine legata de tara. Avem o cultura veche pe care am lasat-o prada pulberei de praf a timpului si pentru care nu avem o carpa care sa stearga toata aceasta tacere a noastra. Suntem niste bieti norocosi ghinionisti care nu stiu sa promoveze cum se cuvine bataile inimii romanesti deoarece au uitat sa simta ritmul. Si vibratiile pamantului.
    Explore, don't ignore ! (este solutia)

  2. Sincer , eu nu am un raspuns sigur la intrebarea ta:))
    Nu prea imi place tara asta pentru ca multi locuitori lasa de dorit prin comportament dar este o parte din mine care iubeste Romania pentru ca nu sunt cutremure sau alte lucruri de genul asta.Si daca m-ar intreba cineva unde as vrea sa plec , in care tara nu as avea ce sa ii spun.Mai bine raman aici:d

  3. Bantuitule :)) hai sa ne afisam un steag pe bloguri intai…si nu-i o chestie rea.

    Tare mi-as mai iubi tara asta, daca ne-am iubi si simti mereu romani aproape…si n-am veni cu ifose de pe alte meleaguri, si ne-am iubi si curata palma de pamant in care traim…si-am respecta macar datina si obiceiurile, ca aste-as "steagul" unei natii.

    Te aplaud pentru ca esti si vei ramane un roman, mereu al natiei tale materne 🙂

  4. Laurentiu Iancu Reply

    Eu sunt roman si oricunde am fost, indiferent ca s-a numit Bulgaria, Grecia, Spania sau altceva, am fost mandru cu nationalitatea mea! Cred ca asa ar trebuii sa procedeze toti, nu sa se ascunda dupa degete 🙂 In lume, toti suntem egali 🙂

Leave A Reply

Navigate