Trebuie sa spun din capul locului, articolului si nu locului de porumb, ca urmatoarele randuri nu vizeaza pe nimeni in mod direct ci doar vin ca o completare a unei stari de spirit personale! Nu tintesc sa filozofez, nu de alta dar as simiti ca incerc sa umbresc meritele celor care filozofeaza zi de zi prin lanul blogosferic, tot ceea ce vrea e sa asez pe sticla blogosferica randurile astea caci prea tare ma ard degetelele 😀
Fiind destul de departe de patria mama, ma incearca si pe mine de foarte multe ori, ca si pe multi altii, dorul de casa iar azi, acum, ca un palid exercitiu de imaginatie combinata cu realitatea incerc sa-mi dau seama cum pot si cum imi amintesc de Romania!
Cum imi amintesc de Romania?
Hmm, nu e greu deloc, zilnic imi amintesc de ea, mai ales cand citesc ziarele, online, romanesti, unde abunda stiri de genul ”bomba, intra si vezi, incredibil etc..”, stiri sau articole care prin continutul lor nu fac decat sa ocupe spatiu inutil in mediul online, articole pe care multi le apreciaza ca fiind parte a unei realitati, care realitate o fi aceasta nu prea imi dau seama, poate doar una de supermarket!
Imi amintesc zilnic de Romania cand citesc blogurile, ooo da, zilnic ma minunez, zilnic vad atat de multi capabili sa gandeasca, atat de multi capabili sa spuna ce e bine si ce nu, incat ma intreb de fiecare data, oare de ce naiba tara asta a ajuns intr-o groapa de unde parca nimeni nu mai e in stare sa o scoata?!
Tot pe bloguri, caci evident atentia imi este mai mereu indreptata spre acea sursa de informatie, inca nealterata in totalitate de tehnici de supermarket, gasesc zilnic in ultima vreme certuri, rafuieli, oameni care se dusmanesc incat ai crede ca sunt dispusi sa inceapa al nspelea razboi mondial pentru asta, oameni care sustin ca detin adevarul, adevarul vazut doar de ochii lor, dar ce mai conteaza caci odata pus pe tapetul virtual trebuie musai, asa cred ei, ca acel adevar trebuie sa fie si al altora! Vad zilnic comentarii, vad zilnic promisiuni, vad zilnic tapi ispasitori, vad zilnic oameni ce altereaza si malformeaza opiniile celor din jur doar din prea mult timp liber sau poate doar pentru ca de altceva nu sunt capabili! Vad zilnic cum profeti se ridica pe piedestalul moralitatii umane la fel de repede cum si coboara caci ei insasi nu sunt capabili sa respecte ce tocmai sustinusera, vad zilnic oameni care in momentul cand vorbesc sau scriu nu-si dau seama ca se contrazic singuri in tocmai acelasi text/fraza/articol/comentariu, vad zilnic oameni care acuza dar care nu-si dau seama ca prin actiunile lor nu fac decat sa ajunga la acelasi nivel de penibil ca si cei pe care-i acuza, dar ce sa.i faci, asta-i Romania, tara unde daca jignesti pe cineva ti se ridica o statuie, tara unde daca furi un ou vei primi o pedeapsa mai mare decat altul care a furat un bou, tara unde ca sa traiesti trebuie sa-i ucizi pe altii, ceva asemanator cu proverbul ”moartea ta inseamna viata mea”…trist, al naibii de trist!
Cum imi amintesc de Romania?
Sincer e atat de usor sa-mi amintesc de Romania incat imi pare ca niciodata nu am plecat din ea, desi imi planuiesc viitorul tot pe meleagurile natale, desi in fiecare zi ma intreb, oare de ce ma zbat atat, oare de ce incerc sa fac ceva, cand toate indiciile arata ca e o cauza pierduta, tocmai prin prisma lupilor ce misuna peste tot! Ar fi bine sa fie numai lupi, cu ei m-am obisnuit, am crescut printre ei, ii cunosc, le stiu naravurile, ii stiu de ce sunt capabili, ii stiu ca totusi si ei au o limita si nu se preteaza sa linga acolo unde ieri albisera cu flegma lor! In ultima vreme imi pare ca se naste o specie noua, o specie de oi deghizate in lupi, o specie care pare controlata de un virus al prostiei fara de margini si al ignorantei absolute, o specie care atunci cand este atacata isi leapada costumul de lup si redevin oi, numai pentru a scapa de coltii ”dusmanilor”, pentru ca apoi, trimfatori si convinsi ca ceea ce fac e bine, isi re.imbraca costumul de lup fals!
Cum imi amintesc de Romania?
Simplu si usor, e suficient doar sa asist la modul cum adevarul apare de fiecare data la suprafata iar mincinosii se ascund in speranta ca furtuna ce tocmai ei o starnisera, va trece si.i va ierta si de data asta!
E suficient doar sa ai memoria si discernamantul bun pentru a-ti da seama ca tocmai acele oi care misunau pe langa ograda ta mai ieri, azi se prezinta ca lupi feroce si incearca sa te sfasie, numai ca blegutele oite, nu realizeaza ca adevaratii lupi nu ataca niciodata doar pentru a avea ceva de facut, ci ataca intotdeauna fie pentru ca le este foame, fie pentru ca au fost atacati…si da lupii adevarati te sfasie atat de repede si fara nicio sansa de supravietuire incat nu vei mai avea nici timp sa-ti dai seama cu ce ai gresit!
Cum imi amintesc de Romania?
Imi amintesc, slava Domnului, prin Oamenii pe care-i intalnesc zi de zi, putin e adevarat, dar sunt OAMENI, carora le pasa, care nu se preteaza sa minta sau sa fure, care nu cauta sa-si bata joc de semenii lor, care incearca si se lupta din toate fortele sa asigure viitorul, nu al lor, nu al copiilor lor, ci viitorul, incearca sa se lupte si sa mai acorde o sansa viitorului sa existe! Ei, ei nu sunt nici lupi, nici oi, ei sunt LEI, oameni cu suflet atat de mare incat pot sterge raul provocat de altii prin doar cateva vorbe intelepte, oameni care stiu ca atunci cand faci un bine cuiva, nu te bati cu pumnii in piept sa te lauzi!
Asa imi amintesc de Romania….si ar mai fi multe altele..dar ma opresc aici….nu sunt genul care sa se vaiete si nici genul care sa renunte, sunt doar un om care-si vede casa de la departare, din mijlocul strainilor, desi lumea e atat de mica incat termenul de strain isi pierde conotatia atunci cand esti in mijlocul lor!
