CE POTI FACE ?

Ceea ce voi scrie aici se bazeaza pe un fapt real….o intamplare cat se poate de adevarata si avand legatura directa cu postarea de ieri (unul din motivele pentru care am scris acea postare este de fapt intamplarea aceasta) !
…si a fost odata ca niciodata….ma rog…a fost acum cateva saptamani…. cand ..in agitatia si incercarea mea de a gestiona totul la locul de munca, nu am gasit altceva de facut decat sa reasez niste rafturi (metalice) …nimic deosebit..doar ca in graba mea le las putin cam aiurea si nelalocul lor..apoi……observasem ..asa cu coada ochiului…ca ..parca nu ar fi totusi intr.o pozitie (fixate) care sa ofere siguranta celor ce vor trece pe langa ele..dar..asa cum face mai tot romanul..si eu am zis…”lasa ba,ca merge si asa” !Apoi ,considerand terminata treaba cu asezatul,reasezatul rafturilor ..normal…mi.am gasit altceva de facut…ingnorand,uitand pur si simplu ca sa mai verific inca o data daca acele rafturi sunt sigure si nu se vor rasturna,cei drept erau si foarte inalte ,cam 4metri ..ca sa intelegeti ! Bun..nu.mi place sa lungesc povestea la nesfarsit…asa ca… direct la subiect…..dupa vreo doua saptamani ,ajung in preajma rafturilor ,ma bucur intr.un fel si.mi zic…”uite ca am avut dreptate….merge si asa”…… si vad langa rafturi doi tipi,colegi de.ai mei care incercau de asta data sa indrepte,cumva,greseala mea….si sa puna rafturile astea intr.o pozitie mai comoda si sigura ;..m.am intors cu privirea in alta parte,lasandu.i pe cei doi in spate sa.si faca treaba, dar…in aproprierea lor si a rafturilor ; la un moment dat….aud…….Liviuuuuuuuuuu…………nu apuc sa ma intorc…..ca simt ceva in spatele meu..o greutate pe care parca nu reusesc sa o stapanesc…..simt rafturile..calare pe mine…iar eu nu reusesc sa scap…nu am unde….in fata mea e o masa….dincolo de masa e un zid….. pana la urma razbit de greutatea rafturilor , cedez……ma prabusesc….pe marginea mesei…masa pe care eu o pusesem acolo;……de teama de a nu fi desfigurat…pun mainile sa.mi apar fata….dar nu tine figura…sau tine dar foarte putin pentru ca impactul e atat de puternic incat pe moment am impresia ca am ramas fara dinti in gura…la propriu……ma las in jos..pe langa masa…..rafturile …vin gramada dupa mine….dar raman sprijinite..blocate pe aceea masa si scap..ies…respir….rasuflu usurat….sunt in viata…..numar dintii …sunt toti….mai putin doi…care sunt putin stirbiti…nu.i bai ….spatele ma doare…dar da.l incolo ca trece pana ma insor…..e bine ca am scapat…baietii aceia doi sunt inspaimantati….ii imbarbatez cu cateva vorbe scurte… f***va.n g***  era sa ma omorati ..si isi revin repede …..iar eu incep sa ma gandesc ca daca nu era masa aceea …pe care eu o pusesem acolo cu cateva saptamani inainte….si daca nu era pusa la 20 cm de zid…cum  tot eu o pusesem….cu siguranta nu mai reuseam sa ies de sub rafturi…pentru ca da..masa sub forta rafturilor si a impactului…fusese impinsa in zid…lasandu.mi mie 20cm de spatiu cat sa ma strecor si sa scap ! ah….si cand te gandesti ca rafturile asa aiurea …eu le asezasem..si masa…si rafturile….si tot…era datorita unor detalii…igmorate..unei neatentii……dar la final…..sunt aici si scriu randurile astea 🙂
….v.as ruga sa scuza.ti injuratura…am vrut doar sa arate cat mai reala …realitatea mea….
….acum…am reusit sa ma detasez, pot sa privesc ansamblul….si cand vad ce se putea…si cum si ce….m.am panicat…..asa ca….repede cu mine….printre oamenii cu suflet cald…ca voi…prietenii mei 🙂

Leave A Reply

Navigate