Bullying sau agresarea repetată, fizică sau psihică, a unei persoane, cu scopul de a o intimida sau de a o domina, este un fenomen care devine, din păcate, din ce în ce mai popular în România.
Popular sau nu, dar Bullying-ul nu este nou pe meleagurile noastre. Știm cu toții asta. Ne amintim cu toții de perioada în care am fost elevi. Unii dintre noi am asistat la acte de tip Bullying, alții le-am provocat ori le-am căzut victime.
Și deși psihologii au creionat tot felul de tipare încercând să descopere pe cei predispuși la astfel de acte ori pentru a reuși să-i stopeze, un lucru devine din ce în ce mai clar.
Bullying-ul poate fi oprit doar de părinți. De părinții elevilor. Toate șabloanele, toate testele psihologice, relevă un lucru clar, pe lângă multe altele, copilul care comite astfel de acte provine dintr-o familie care fie îl tratează cu indiferență (gen băiatul lui tata), fie îi administrează corecții fizice (ori i-a administrat), fie i-a oferit o educație dură, spartană (în care copilul trebuie să fie un fel de soldat), fie 2 din 3 combinate.
Nu sunt vreun psiholog, poate greșesc, dar consider că un copil devine violent doar atunci când trăiește într-un mediu violent, dur ori indiferent față de soarta lui.
De asta zic, înainte de a vorbi despre Bullying, hai să vorbim despre educația pe care copii o primesc acasă. Înainte de a duce copii la psiholog, hai să vedem cine sunt părinții lor și ce gândire au.
