Stiti ce anume a facut ca bloggingul sa aiba un succes atat de mare, astfel incat sa devina un adevarat fenomen mediatic?
Indiferent de cat de multe variante de raspuns ar fi oferite, sunt totusi cateva elemente comune ce vor fi cu usurinta regasite in fiecare dintre acestea si anume:
-cititorii, consumatorii de informatie, au apreciat dintotdeauna formatorii si liderii de opinie ce isi spuneau punctul de vedere din prisma omului liber, al omului ce nu apartinea nici unei formatiuni politice, societati comerciale, publicatii media! Asta deoarece nota personala, parerea si experienta proprie a celui ce-si exprima punctul de vedere reuseau (si reusesc in continuare) sa daruiasca incredere, sa atraga cititorul!
-termenul de ”digital nomad” a aparut ca un atribut specific pentru bloggeri, asta in situatia in care apareau treptat dar sigur, oameni ce erau capabili ca prin intermediul unui singur blog sa aiba o audienta mai mare decat publicatii mass-media de top!
Ce se intampla in ultima vreme, cu tot trendul asta in randul companiilor, care rand pe rand isi deschid bloguri, nu este decat o risipa de energie dar si un periculos joc cu focul!
Stiu, sunt atat de multi cei care considera oportuna aceasta directie abordata, insa trebuie sa privim si putin ”the big picture”, nu numai cele cateva elemente care ne sar in ochi atunci cand sunt semnalate de unul sau de altul!
De ce o risipa de energie?
Aparitia a multor ”guru” in Social Media a adus, de-a lungul scurtei perioade de la aparitia acestui domeniu, si la enorm de multi pasi gresiti, asta pentru ca in goana dupa conversie, dupa clienti, dupa profit, au inceput sa aplice fel si fel de tehnici de convingere asupra companiilor ca ceea ce sustin ei sunt adevaratii pasi ce trebuie urmati!
Au aparut astfel, comunicate de presa modelate artizanal ”intru’ sfant scop” de promovare a serviciilor companiilor, folosind intocmai site-urile de prezentare ale respectivelor companii sau chiar publicatii media! Nu a durat prea mult iar aceste comunicate de presa au ignorate de toata lumea, rezultatul fiind doar o uriasa risipa de energie si care au insemnat, dincolo de orice alt rezultat, o uriasa risipa de bani investiti aiurea!
Cumva cronologic (si totusi nu prea) au aparut si blogurile de companie, rezultat al unei efect de ”proasta influentare” din partea unor specialisti in domeniul Social Media!
Ok, scopul prezentat al acestor bloguri este acela de a dezvolta comunitati in jurul lor, comunitati asemanatoare celor de pe blogurile ”digital nomad”, comunitati care sa aduca clienti noi sau sa intretina o relatie buna cu clientii existenti! In principiu, ideea era faina, numai ca, pornind tocmai de la baza ei, ignora deliberat exact ceea ce facea blogul sa fie blog si anume bloggerul liber si ne-constrans de vreo obligatie fata de cineva!
Blogurile de companie nu sunt bloguri, sunt de fapt site-uri/pagini de relatii cu clientii!
E imposibil sa numesti blog, un site care desi e construit pe o platforma de blogging, serveste totusi scopului companiei de care apartine!
Asa cum eu nu voi spune niciodata pe balantza.com ca balantza.com este un blog slab, asa nici angajatii companiei X nu vor spune pe blogul companiei ca este slaba! Este lesne de inteles rationamentul la fel de usor fiind de inteles si faptul ca pe asa zisul blog al companiei tot timpul informatiile vor fi ambalate in asa maniera incat sa fie atractive cititorilor, incat sa prezinte doar, si exclusiv, doar partile bune!
Va reprezenta vreodata un ”blog de companie” o sursa credibila de informatie? Nu, pentru ca blogurile de companie vor fi tot timpul sub cenzura celor cele administreaza!
Daca pe un blog al unui ”digital nomad” (blogger adica), poti gasi comentarii malitioase, critici, ba’ chiar si reactii virulente ale cititorilor, pe blogurile de companie nu vei gasi asa ceva, pentru ca e de datoria celor ce administreaza respectivul loc sa protejeze imaginea iar cel mai implu mod de a o proteja este sa cenzureze comentariile! Bine, realitatea este ca cei ce comenteaza prin astfel de locuri sunt fie castigatori de concursuri organizate de companie, fie cineva super-ultra-fan fidel, fie sunt chiar angajatii respectivei companii! Nu va mirati, nu e o practica recenta, chiar deloc, comentariile inventate si scrise de chiar administratorul blogului/site-ului reprezinta o tehnica atat de veche incat apartin erei cand se inventa roata, digital vorbind! 😀
Comentariile ne-cenzurate, criticile la adresa a ceea ce publicase bloggerul, astea au avut intotdeauna un efect secundar si anume acela al curatirii informatiei, al curarii acesteia, astfel ca indiferent de ce aiureli scrisese bloggerul, informatia adevarata aparea la suprafata prin prisma comentariilor cititorilor! Ori, cum pe un blog de companie astfel de comentarii nu vor fi acceptate, logic nici informatia nu va fi curata! Sigur, poate vor exista si cei mai cutezatori, care vor avea curajul sa nu cenzureze comentariile, dar tocmai de asta este un joc cu focul, pentru ca odata pornita morisca de critici, putini sunt cei in stare s-o tina sub control, asta ca sa nu mai spunem ca viteza cu care circula informatia azi, poate transforma o simpla ciondaneala de pe un blog de companie, intr-un adevarat cataclism pentru prezenta online a unei companii!
Bineinteles, nu voi mai dezvolta deloc ideea conform careia, si pe buna dreptate, absolut tot continutul prezentat pe un blog de companie este mai mult decat subiectiv!
De ce totusi ”blog de companie”?
Pentru ca asa dicteaza trendul, asa au simtit cei care au devenit peste noapte ”guru” in Social Media, ca ar fi fain pentru un site de prezentare al unei companii (iar pentru companie folositi si sinonime precum magazine online, site-uri de prezentare pentru firme etc..) sa aiba propriul blog, sa dezvolte propria-i comunitate de cititori online!
Logica e de inteles, un asa zis blog de companie poate servi ca si un blog normal, insa nu va fi niciodata un blog normal/conventional!
Ratiunea de a diminua costurile de advertising si marketing online pot fi o scuza pentru oricine, si ma refer la companii, dar nu vor fi niciodata o justificare reala!
Ok, ca si firma, te-ai saturat sa platesti spre agentii 100-200-300 de euro per advertorial apoi ai vazut ca de fapt blogurile inscrise in campania de promovare pe care ai platit-o nu au adus nici macar un plus, o crestere a traficului, si ai decis sa iti creezi propriul blog unde angajatii tai sa scrie advertoriale, asta inteleg, adica e o scuza cu un fundament destul de solid, dar nu trebuie sa crezi vreodata ca bloggingul se invata peste noapte si ca batand din palme angajatii tai se vor transforma in ”influenceri online” si mai mult de atat, ca advertorialele scrise pe blogul de companie vor avea un efect mai mare decat cele scrise pe bloguri ”nomad”!
Bloggerii, ”digital nomad”, fac reclama, scriu advertoriale, insa cei care se respecta si mai ales cei care-si respecta cititorii, nu le vor oferi acestora doar advertoriale, ci vor oferi mereu si informatie curata, de interes, de fapt majoritatea bloggerilor au o cota proprie impusa de advertoriale, de exemplu nu mai mult de un advertorial la 3 articole ”ads free”, altii sunt chiar mai severi cu ei insisi, insa toti pun pe primul plan cititorii si faptul ca acestia sunt deja super-agasati de reclame de tot felul, telul unui blogger fiind in primul rand sa-si mentina actualii cititori, apoi in plan secundar sa poata dezvolta audienta (sa obtina altii) si abia in ultima instanta sa ofere reclama, orice abatere de la aceasta regula aduce pierderea audientei, pentru ca cititorii vor renunta la a mai citi un blog unde gasesc numai advertoriale!
In incheiere!
Daca nu s-ar fi numi bloguri si s-ar fi numit altfel, poate ”pagina comunitatii online” sau ”relatii cu clientii online”, atunci parca ar fi fost ceva mai altfel si nici nu as fi scris acest articol (asta cu siguranta)! :))
Problema este ca, si asta trebuie s-o inteleaga toata lumea, un blogger daca scrie un advertorial poate alege orice metoda prin care sa creeze reclama, insa un angajat al unei firme nu va putea scrie niciodata pe blogul companiei acordand o nota personala advertorialului!
Bloggerul poate lua la……review, o firma sau un produs, un serviciu al unei firme, pentru ca in final sa creeze ”zumzet” in Social Media si evident sa mediatizeze ”subiectul” advertorialului sau, insa daca un angajat incearca ceva de gen, isi risca slujba, ori daca nu si-o risca (au fost si firmele care au adoptat o tehnica de marketing inspirandu-se din can-can) atunci cu siguranta risca credibilitatea propriei firme, seriozitatea, atractia fata de clienti!
Pe blogger il poti plati cu 100 de euro (de exemplu) si-ti poate face cu adevarat reclama in Social Media, pe cand blogul de companie nu va fi decat risipa de resurse si energie! Nu mai bine lasi angajatul sa faca ceea ce stie el mai bine?
In online lucrurile nu sunt deloc asa cum par a fi!
E o arma cu doua taisuri. Poti sa ai un succes imens si sa pastrezi o relatie perfecta cu publicul tau, sau poti sa-ti patezi imaginea cu mare usurinta.