Titlul complet al articolului ar fi trebuit să fie ceva mai lung, însă mesajul articolului este unul scurt.

De când audienţa paginilor de Facebook a scăzut spre zero, în unele cazuri fiind chiar zero, asistăm la o remodelare a auto-promovării pe reţeaua de socializare.

Ştiţi voi, dacă până mai ieri (cca 4 luni de zile) încă se aducea conţinut de pe bloguri, publicaţii (etc) pe paginile de Facebook aferente fiecărui site în parte, acum este speculată la maxim lista de prieteni. Prieteni care primesc abundent conţinut dinspre bloguri care nu-i interesează, ca topic, dinspre publicaţii care nu-i interesează, tot ca topic. Conţinut pe care vrând-nevrând trebuie să-l suporte, că doar sunt prieteni pe Facebook cu autorii respectivului conţinut.

Tot ca modă, deşi existentă de câţiva ani, a accelerat destul de mult în ultima perioadă tendinţa de a activa opţiunea de follow pentru propriul profil, astfel încât cererile de prietenie să fie transformate automat în followers, indiferent dacă sunt acceptate sau nu.

Şi-acum, caut să îmi amintesc, oare cum era treaba aia cu dau accept doar la persoane pe care le cunosc în afara online-ului? (sarcasm)

*notă: – nu aş putea fi altfel decât sarcastic, atunci când îmi găsesc profilul plin de linkuri spre blogurile prietenilor de pe Facebook, când ştiu ce discuţii lungi şi ciudate au fost în trecut pe tema asta, a auto-promovării, o auto-promovare făcută în cerc închis, între prieteni, cunoscuţi, grupuri de cunoscuţi.

*notă2: – desigur, cei care se vor sesiza vor fi tot cei atenţi, care caută să fie corecţi şi care din când în când mai au tendinţa de a share-ui pe propriul profil linkuri de pe propriul blog, pe lângă alte informatii. Restul vor tăcea, acum, musca e pe căciula lor.