O chestie nu o ințeleg, referitor la toate ideile astea de a obține promovare prin tot felul de bartere. Bartere cu vedete ori doar oameni cu ceva expunere publică.
Oare cât este de greu să faci Advertising Contextual?
Și nu întreb cu răutate, ci doar din pură curiozitate. In fond, Advertisingul Contextual este de fapt cea mai veche formă de Advertising. Datorită Advertisingului Contextual a apărut mai apoi Marketingul. Și în continuare, in ziua de azi, Advertisingul Contextual reprezintă una din uneltele preferate ale marketerilor de a construi imaginea unui brand (marcă).
De ce, oare, este nevoie, ca advertiser ori marketer, să faci bartere cu o vedetă ori persoană publică (jurnalist, blogger, vlogger etc) și să forțezi lucrurile obligând la tot felul de „recitări de poezie”?! Mai ales când ai zeci de mii, efectiv zeci de mii, de exemple despre cum se face corect Advertisingul Contextual. Metoda plasării de produs este una dintre cele mai subtile forme de Advertising Contextual și atunci, de ce să nu fie folosită?
Nu, nu este nevoie ca vedeta x sau bloggerul y să ridice in slăvi produsul ori serviciul, compania ori cadoul primit. Este suficient să folosească ceea ce primește și să aiba grija ca publicul său să afle despre asta.
O fotografie, casual, a vedetei x pe teresa restaurantului z va valora intotdeauna mai mult decât faptul că vedeta laudă pe Facebook restaurantul respectiv. Din simplul motiv că utilizatorii de internet și-au dezvoltat deja un filtru propriu, anti-advertising. In fond, nici nu e greu să facă asta din moment ce vedeta x lăuda ieri cea mai mare friptură de porc de la nu știu ce restaurant iar azi laudă nu știu ce preparat vegan de la alt restaurant. Aceeași situație și in cazul atașamentului în relația cu un anumit brand.
In rest, work as usual. In fond, e mai ușor să ne lamentăm că „moare PR-ul”, „moare Advertising-ul” ori că „dispar agențiile pentru că dau faliment”. Decât să invățăm să lucrăm cum trebuie.
*gânduri provocate de articolul ăsta
