Odată cu intrarea în vigoarea a noului Cod Fiscal, România a intrat fără voia ei într-o perioadă în care va trebui să funcționeze cu un sistem supra-fiscalizat. Iar când spun România, mă refer strict la toți cei care, din diferite considerente, nu au putut ști ce urma să presupună noul Cod Fiscal, la vremea când acesta era dezbătut.

Inainte de toate, să ne înțelegem, faptul că un ziar sau altul, o televiziune sau alta, un jurnalist sau altul, are o reacție ori mai multe vis-a-vis de Codul Fiscal, că încearcă să atragă atenția asupra Codului Fiscal prin ceea ce compune acest cod, nu înseamnă mare lucru. Înseamnă foarte puțin, și de asta ne convingem și acum când descoperim de la o zi la alta tot felul de noi reguli de fiscalizare, ba chiar de supra-fiscalizare.

Micii întreprinzători, firmele mici se lamentează. În special toți cei care lucreaza pe producție dar și mulți din cei ce lucrează pe prestări servicii. Cu toții subliniază fiscalizarea excesivă, ca și când goana anti-corupție a generat un fel de paranoia la nivel de guvern și parlament (ori un fel de payback time). Oamenii simpli se lamentează, dar de ascultat nimeni nu ascultă, ca și când cei care propun, promulgă ori aprobă legi și coduri, în Romania, nu ar avea un discernământ necesar funcțiilor pe care le ocupă.

Lucrurile, oricum ar fi, nu se îndreaptă pe un făgaș normal. Nu se poate vorbi de așa ceva din moment ce taxele și impozitele, în România, sunt folosite doar pentru a atrage bani, mai mulți bani, la bugetul de stat, nu pentru a crea noi locuri de muncă, nu pentru a investi în insfrastructură ori alte necesități naționale.

Oricât de prost înțeles ar fi capitalismul, oricât de nepricepuți ar fi specialiștii noștri în economie, indiferent de nivelul despre care vorbim, un lucru este și trebuie clar înțeles:

Atunci când fluxul de bani se blochează, într-un anume obstacol (fie el și bugetul de stat), economia intră în derivă!

Iar supra-fiscalizarea, supra-taxarea, birocrația excesivă, goană după creștere economică bazată exclusiv pe creșterea încasărilor la bugetul de stat, nu au decât un rezultat. Unul singur. Unul cu efect invers așteptărilor guvernanților. De regulă, istoria ne-o demonstrează, se întâmplă ca populația să sărăcească, să accepte să lucreze la negru dar în sistemul acela de muncă la negru similar sclaviei. Apoi, firmele mici dispar una după alta iar economia intră în colaps. Pentru că da, în capitalism, firmele mici și mijlocii sunt baza. Ori într-o astfel de situație, bugetul statului, oricât de mare ar fi, nu mai ajută decât la noi cadouri electorale.

Și toate pornesc de la regulile jocului. De la legi, fiscalizare, coduri și discernământul celor ce propun ori aprobă aceste legi. Dar și de interesul lor.

În tot acest timp, observ că nimeni nu pomenește nimic de confiscarea averilor celor care au fraudat cu milioane și zeci ori sute de milioane statul (statul fiind noi, toți), ale celor care au făcut tot felul de afaceri necurate iar acum sunt în pușcării.

Nu mă aștept să se schimbe ceva. Nu în situația în care se consideră normal să faci legi ori să accepți legi care efectiv sunt ne-echidistante, favorizând o clasă în dauna alteia. Nu în situația în care singura viziune pentru dezvoltarea economică este supra-fiscalizarea și supra-taxarea.

*Actualizare: 

Se cuvine să actualizez cele spuse mai sus, adăugând că urmare a reacțiilor din Social Media și Blogosferă (dar și Mass Media, desigur), Guvernul României a decis să revizuiască noul Cod Fiscal, admițând că există reguli nu tocmai potrivite unei bune și juste așezări fiscale. Aștept concretizarea celor spuse de către Guvern!