Promisesem să nu mai scriu pe teme politice, cel puţin până anul viitor. Însă nu pot să tac văzând ce aberaţii de măsuri propune Ministerul de Finanţe din România.

Prin vocea Ministrului în funcţie, Ioana Petrescu, Ministerul de Finanţe doreşte să creeze o bază de date cu toate conturile bancare ale românilor. Mai mult de atât, lunar, MF ar urmă să primească de la bănci date despre solduri şi rulaje pentru fiecare client, deţinător de cont bancar.

Cu alte cuvinte, MF vrea să ne controleze portofelele în fiecare lună şi vrea să ştie cât am produs şi cât am cheltuit. Urmând ca în funcţie de cheltuieli să ne întrebe şi pe ce am cheltuit banii.

În lupta împotriva evaziunii fiscale, doamna Petrescu uită să mai respecte drepturile fundamentale ale cetăţenilor şi propune măsuri aberante ce încalcă aceste drepturi.

Ca să înţelegeţi gravitatea măsurii propuse de MF, faceţi comparaţia dintre un cont bancar şi un portofel personal. Ambele aparţinând aceleiaşi persoane. Chiar dacă, în esenţă, contul bancar este un fel de „portofel lăsat în custodia băncii”.

Sincer, nu reuşesc să-mi dau seama pe ce anume se bazează MF (şi doamna Petrescu) atunci când propun o asemenea măsură de control fiscal. În mod clar nu pe respectarea drepturilor cetăţeneşti.

Pe de altă parte, o măsură similară nu mai există în nici un stat guvernat de legi democratice. În schimb există reglementări în vigoare care propun ca în cazul în care o anumită persoană este suspectată de evaziune fiscală, prin mandat judecătoresc, instituţiile de control ale Statului să poată avea acces la contul bancar al respectivei persoane. Dar numai dacă persoana în cauză este suspectă de evaziune fiscală.

Este greu de prevăzut ce rezultat ar avea asupra economiei României o măsură precum cea anunţată mai sus. De fapt, este greu de estimat paguba generală asupra unui întreg sector economic atunci când oamenii vor refuza să mai lucreze cu băncile.

Pentru că, să fim înţeleşi, nu ştiu ce om întreg la minte ar mai accepta să aibă un cont bancar în condiţiile în care la acel cont are acces oricine. În ideea că informaţiile predate de bănci, despre conturile clienţilor, cu solduri şi rulaje, înseamnă de fapt, într-un fel, oferirea accesului public la informaţii private, chiar dacă acel „public” este MF.

*via Stirile ProTv

Ca o notă aparte, în 2010, dar referitor la legi aberante, Parlamentul Italian a adoptat o ordonanţă prin care interzicea cetăţenilor să scoată mai mult de 2000 de euro în cash, de la bancă, lunar. Restul plăţilor putând fi făcute doar electronic, cu cardul. Rezultatul a fost că în scurt timp, până la finele lui 2011, economia italiană era pusă pe butuci. Pentru că oamenii au refuzat să mai lucreze cu băncile. Un şoc din care economia italiană nu şi-a revenit nici azi.