Sau, altfel zis, hai să explicăm puțin pseudo-scandalul diferențelor de prețuri ale acelorași produse, aparținând acelorași brandu-uri, dar în țări diferite.

Un articol de pe un blog/publicație numită Cavaleria, invocă și chiar acuză direct anumite brand-uri gen Zara, Massimo Dutti, Mango Man, Levis (ș.a.m.d) de practici nu tocmai ”ortodoxe” în campaniile promoționale. Mai exact, autorul (autorii?) consideră că marile brand-uri străine, prezente în România, ar vinde de fapt chiar mai scump, chiar și la promoție fiind, produse care în alte țări se găsesc cu până la 70% mai ieftin.

De ce există aceste diferențe de prețuri? Pentru că:

1 – costuri de transport, indiferent că se lucrează pe stocuri sau pe Drop Shipping, România este în foarte puține cazuri țara de origine a produselor, în cele mai multe cazuri fiind țara de destinație; – lipsa infrastructurii de transport, autostrăzi în special, care ridică foarte mult costurile de transport;

2 – în multe cazuri marile brand-uri internaționale sunt prezente în România prin intermediul unei tehnici numită francizare, sistem care permite unei terțe părți vânzarea produselor brandului, respectându-se anumite condiții, francizarea însemnând de regulă și un cost inițial de cumpărare a francizei (care diferă de la caz la caz, dar care poate ajunge și la 500.000 euro pentru o singură locație) dar și un Royalty Fee, o taxă lunară pe care cel ce cumpără franciza trebuie s-o plătească către brand, investiție impusă în locație, plus condițiile evidente gen vânzare exclusivă a produselor respectivului brand (care înseamnă niște costuri impuse);

3 – există varianta ca anumite produse de marcă să fie vândute în România doar prin simpla regulă de bază a comerțului (cumperi ieftin de la sursă, vinzi cu adaos în țara ta) asta reprezentând mai bine de 70% din piața românească de comerț B2C;

4 – diferențe de taxe, în special TVA, care trebuie să recunoaștem că în România este mai mare decat în majoritatea țărilor europene, de altfel întreg climatul fiscal de la noi este mai ”greoi” și mai puțin propice mediului de afaceri;

5 – diferențe provenite din tot ce înseamnă țară de origine – țară de destinație, en gross – en detail;

6 – criterii de marketing și poziționare în piață, multe din brandurile prezente în România sunt văzute aici ca branduri de lux, deși în țările de origine sunt poziționate pe un segment low și middle cost; * ăsta este un motiv foarte important, dar care scapă analiștilor

7 – criterii de Advertising, PR și antreprenoriat, deși românii se cred mari specialiști în Business, realitatea este că se pricep mai degrabă la speculă;

În concluzie, înainte de ”a sări” la jugulara cuiva este bine să gândim puțin. Spun asta mai mult bloggerilor, evident celor care azi s-au comportat ieftin.

Cât despre brandurile care într-adevăr joacă ”murdar”, nu am nimic de zis. Dacă fac asta, o fac pe ”pe banii lor”!

La fel, despre site-ul care a stârnit tot acest iureș de share & comment, nimic de zis. Le-a reușit, au păcălit oamenii, facându-i să creadă niște aberații.