Probabil nu este doar părerea mea. Și la fel de probabil vor fi mulți care vor fi de acord că România tinde să reintre în acea stare de resemnare a cărei victimă neputincioasă a fost ultimii 28 de ani.
Spun asta urmărind cum guvernarea României a devenit un fel de joc de poker în care se joacă la cacialma. Sau văzând cum cei care ar trebui să fie în opoziție, sunt parcă mult prea fricoși pentru a prelua inițiativa într-un moment în care societatea românească pare că are doar un singur viitor posibil: falimentul.
Falimentul economic, social, instituțional.
Economic, ne îndreptăm spre faliment pentru că nu poți să cheltui mai mult decât ai. Iar dacă te împrumuți, atunci vei cheltui sub atentia fără scrupule a creditorului.
Social, ne îndreptăm spre faliment pentru că nu există altă variantă. In fond creditorii te împrumută doar dacă tai cheltuieli, salarii etc.
Instituțional, ne îndreptăm spre faliment pentru că cei ce acum se bucură de salarii mărite ”din pix” vor fi cei care vor plânge când vor pierde locurile de muncă. Și cum disponibilizările blochează mecanisme instituționale, ne putem aștepta la un colaps ca într-un joc de domino.
Apoi, ce va mai rămâne va fi mai ușor de dominat, după ce totul va deveni înfrânt. Și totul se întâmplă din cauza resemnării, întâmplată pentru că am confundat viețile noaste cu vanitatea like-urilor și share-urilor din Social Media.
