Pro-Iohannis. Nu anti-Ponta.

Fraza zilei de ieri, în rândul jurnaliştilor de tot soiul dar şi a multor comentatori din online, a fost că votul de la Alegerile Prezidenţiale ce tocmai au trecut a fost un vot anti-Ponta şi nicidecum un vot pro-Iohannis.

Iar asta denotă un adevăr trist, mulţi oameni sunt încă victimele purtării ochelarilor de cal şi, deşi spun că îşi doresc schimbarea României în mai bine, nu înţeleg ce înseamnă această schimbare.
Ceea ce este şi mai trist este că şi jurnalişti foarte populari au considerat acelaşi lucru, influenţând pe cei din jurul lor.

Chestiunea asta arată cât de mult contează nuanţa în care prezinţi realitatea. Dar arată şi o tendinţa reală de comportament extremist.

Iar realitatea este că:

– este absolut normal ca votul să fie în acelaşi timp anti-x şi pro-y sau altfel spus, este absolut normal ca toate voturile ce au fost pro-Iohannis să fi fost în acelaşi timp anti-Ponta. La fel ar fi fost şi dacă Victor Ponta ar fi câştigat alegerile. Votul ar fi fost atunci anti-Iohannis. Dar, de la asta şi până la a minimiza optiunea tuturor românilor care au votat pro-Iohannis este cale lungă.

– factorul decisiv, pentru care Klaus Iohannis a câştigat alegerile, a fost faptul că o foarte mare proporţie din români au votat fără să se mai lase influenţaţi de Mass Media, pentru prima oară în istoria recentă a României. Ori asta se vede clar din votul din Harghita şi Covasna, unde cetăţenii de etnie maghiară, deopotrivă cu românii din zona, au votat Pro-Iohannis. Asta în pofida faptului că partidul ce-i reprezintă era în alianţa cu Victor Ponta, lucru ce era intens relatat in Mass Media. Oamenii au ales să fie pro-Iohannis pentru că au văzut Sibiul şi cum acest oraş a înflorit în ultimii ani sub administrarea lui Iohannis. Ar fi votat la fel din primul tur dacă nu exista un candidat al UDMR la Preşedenţie.

– ne simţim subit mai europeni, mai puţin xenofobi şi rasişti. Ceea ce este bine, România fiind încă prinsă în ghearele dispreţului dintre oameni. Însă, dacă în turul doi al alegerilor ar fi ajuns Ponta şi Kelemen Hunor, oare cum ar fi votat românii?

L-ar fi votat pe Ponta, fără drept de apel. De unde se deduce destul de uşor că nuanţa corectă este că votul de duminică a fost pro-Iohannis şi nu anti-Ponta.

– se poate că Iohannis să fi prins lângă el, fără voia lui, mulţi din simpatizanţii lui Traian Băsescu. Mă refer la simpatizanţii activi, vehemenţi în opinii, duri şi fără scrupule în a-şi expune opiniile. Oameni care s-au aliat lui Iohannis în speranţa că Traian Băsescu va fi numit Prim-Ministru. Spre dezamăgirea lor, acest lucru nu se va întâmpla. Pentru că Iohannis chiar nu-l doreşte Prim-Ministru pe TB. În plus, Iohannis a influenţat direct comportamentul colegilor săi de partid şi alianţa ACL. Se poate observa uşor schimbarea de atitudine a unui Blaga, care acum este mult mai pragmatic şi rezervat.

– că votul a fost pro-Iohannis se simte şi din schimbarea subită a atitudinii celor din PSD. Care au abordat brusc acelaşi tip de comportament ca şi Iohannis, cât mai echilibrat, cât mai corect. Sigur, în egală măsură se poate spune despre ei că au simţit cum le trece glonţul pe lângă ureche, la propriu. Dar nu aş vrea să duc totul înspre presupusa revoluţie. Nu când ştim că totul a trecut.

Mai sunt câteva argumente care să demonstreze că nuanţa corectă este aceea că votul a fost pro-Iohannis. Însă, mă rezum la a mai spune doar că în urmă cu doar câţiva ani, atunci când Klaus Iohannis a fost propus de către USL pentru a fi Prim-Ministru, s-a văzut pentru prima dată gradul de simpatie şi încredere pe care-l are în rândul românilor, în special al celor din Diaspora şi Ardeal.

În plus, toţi românii care au un minim de cunoştinţe despre afaceri, investiţii, economie, au ştiut din prima clipă că un om ca Iohannis va reuşi, numai prin imaginea sa, să atragă investitori străini la care România, altfel, putea doar visa. Fapt ce se simte deja, la doar 2 zile după alegeri. Presa germană, vehementă odinioară în relatările despre România, a căpătat brusc o atitudine tolerantă, parcă nespecifică germanilor, vis-a-vis de România. Ceea ce, evident, se va transpune rapid şi în mentalul comun al germanilor.

Totuşi, părea celor care consideră că a fost un vot anti-Ponta, va fi schimbată uşor. În fond, atunci când alegi să votezi urmând principiul „răul cel mai mic”, denotă faptul că nu ai o opţiune a ta, ci doar una forţată de împrejurări.

Pe de altă parte, mă gândesc că cei ce consideră asta, că a fost vot anti-Ponta, s-ar putea să fi fost influenţaţi de reacţiile vehemente venite ca urmare a umilinţei la care au fost supuşi cei din Diaspora. Însă, reacţiile acelea au fost generate de oameni pro-Iohannis, în prima instanţă. Iar acea prima-instanţă a fost în cursul zilei primului tur al alegerilor. După aceea, evident, totul a prins efectul bulgărelui de zăpadă, în special după ce cei din tabăra pro-Macovei au simţit şi ei acelaşi lucru. Apoi, au fost întreţinute, tot de aceşti oameni. Oameni care şi-au jucat prestigiul personal, imaginea publică, integritatea corporală până la urmă, doar pentru a arăta că ceea ce se întâmplă în Diaspora semăna a anarhie.

Dar, repet, în final este vorba despre nuanţe şi modul cum vrei să percepi realitatea. Dacă vrei să continui în a-ţi exprima părerile în mod extremist sau vrei să-ţi schimbi modul de percepţie şi să devii mai echilibrat.

*ps: – nu cred că am lăsat să se înţeleagă, in articolele trecute, că aş avea ceva cu Victor Ponta. Am ceva cu Primul Ministru al României. Pe Victor Ponta îl consider un om inteligent, care a făcut compromisuri foarte mari pentru cariera sa şi care poate marca viitorul României într-un sens bun, cu condiţia ca fie să cureţe PSD-ul de baroni şi alte elemente dăunătoare (să reformeze PSD adică), fie pur şi simplu să plece din PSD.

**pps: -acesta va fi, probabil pentru o lungă perioadă de timp, ultimul articol politic pe balantza.com. Nu promit, dar aşa intenţionez. Aşa că celor ce s-au chinuit să-mi dea de lucru si să mă facă să şterg cca 2000 de comentarii în această perioadă, le spun să-şi mute atenţia în altă parte.

notă: – nu sunt afliat a-l vreunui partid politic. Tot ceea ce aţi citit sau veţi citi scris de mine pe teme politice, sunt articole scrise de un om ne-afiliat politic. Sigur, asta nu m-a împiedicat să aleg să fiu pro-Iohannis şi am explicat de ce.