Pierdut în răsărit de Soare fermecat, agale se.ndrepta necugetat,
Spre undeva, un loc ce.l căuta de.un timp şi nu.l găsea,
Cu trupul obosit, cu suflet amăgit, cu inima ce.l îndemna necontenit,
Spre undeva, un loc ce îl dorea, un loc ce îl visa.
Cu paşi ce nu.şi găseau deloc cadenţa,
Cu gânduri răvăşite de.ndoială
Pierdut într.o mulţime agitată,
Rămas de unul singur în pustiu.
Părea că merge neîncetat de multe veacuri,
Căci chipul îi era îmbătrânit şi trupul vlăguit
Purtat pe.un drum ce îl credea pierdut
Se îndrepta spre undeva, un loc ce nu.l ştia dar îl visa.
Sub fiecare clar de Lună, pe vârful unui deal înalt se.oprea
Privea în sus, privea în jos, privea
Ochii săi ager căutau o cale, un indiciu,
Un semn de undeva, către acel, acel ceva.
Se întreba necontenit de paşii săi într.u’ necunoscut i se pierdeau
Cu stăruinţă, gândurile sale iscodeau orice obstacole ce.n cale.i apăreau
Câteva clipe, tăcut, oprit, părea pierdut
Alte câteva clipe mai apoi se avântă într.u’ necunoscut.
Nu.şi amintea de ziua, spre undeva, când a plecat
Nu îi păsa de timpul, când rătăcind prin lume, îl pierdu.se,
Clipe de pierzanie îl copleşeau, se auzea doar un oftat,
Inima sa dorea, sufletul sau visa, ştia că orice sacrificiu merita.se.
Găsit în răsărit de Soare, plouat de roua dimineţii,
Acoperit de graiul miraculos al energiei vieţii,
Cu fruntea.i mângâiată de o adiere caldă, vânt de vară
Se ridică din nou, pe drumul său, paşii.l purtară
Spre undeva, locul ce.l căuta, cât de departe nu conta
Ştia că într.o zi va reuşi s.ajungă
Ştia că.n acea zi povestea sa prin rânduri va să curgă
Povestea sa, despre un băiat şi.o fată, ce conta!
