Puţin ciudat, nu-i aşa, să formulez un titlu în care să alătur expresiei „libertate de exprimare”, cuvinte de genul ipocrizie, extremism, ignoranţă. Dar, altfel nu aş avea cum să subliniez următoarele.
Şi anume:
– zilele astea se vorbeşte despre libertate, libertate de exprimare (s.a.m.d) şi totuşi gândirea multora dintre cei ce au posibilitatea să-şi facă publice opiniile se rezumă simplu la extremism şi frustrare. Pe de-o parte, se arată îndureraţi de cele întâmplate în Paris, la redacţia Charlie Hebdo, însă ei nu sunt capabili să accepte părerile celor cu care nu sunt de acord, tranşând discuţiile printr-un simplu şi jignitor „eşti prost, îmi e silă de tine”. Deci, libertatea de exprimare înseamnă să poţi jigni pe oricine, oricând şi să „te doară la basca”. Ori poate înseamnă, cumva, să ai doar TU libertatea de exprimare iar restul să tacă?
– în toată nebunia asta, în care fiecare jurnalist (devenit brusc un fel de think-tank) caută vinovaţi şi în care Islamul este găsit a fi buba „tuturor relelor”, se uită un lucru foarte important. Unul din poliţiştii împuşcaţi lângă redacţia Charlie Hebdo era musulman. Adică omul acela a murit apărându-i pe cei care glumeau pe seama musulmanilor şi uneori chiar îi jigneau. Ca într-o exemplificare perfectă a ceea ce spunea cândva Petre Ţuţea subliniind ce insemna pentru el libertatea, poliţistul şi-a sacrificat viaţa pentru ca cei de la Charlie Hebdo să aibă libertatea de exprimare, chiar dacă ceea ce „exprimau” ei era de multe ori jignitor pentru el şi pentru cei ca el.
Probabil toţi cei care acum se fălesc cu avatare „Je suis Charlie” pe Facebook ar trebui să le schimbe cu „Je suis Ahmed„, pentru că poliţistul acela poate fi ridicat la rangul de erou post-mortem. Doar pentru că şi-a sacrificat viaţa apărându-i pe cei care-l ironizau.
– o altă chestie, apropo de libertatea de exprimare, cum se face că atunci când ironizezi evrei eşti rapid catalogat anti-semit iar când ironizezi musulmani totul este rapid trecut cu vederea, ca şi când ar fi normal să faci asta?
Un cuvânt, unul singur face diferenţa şi poate clarifica în minţile tuturor ceea ce acum este o cruntă realitate. Extremişti. Nu Islamul, nu musulmanii au provocat atentatul de la Paris, ci extremiştii musulmani. Iar ţinta oprobriului social nu ar mai fi toţi musulmanii ci doar extremiştii musulmani.
