Este destul de aiurea să priveşti tot iureşul mediatic creat de decizia Băncii Naţionale a Elveţiei, de a nu mai controla agresiv cursul franc-euro pentru a bloca francul ori de câte ori tindea să crească.

Nu ştiu cum este exact prin alte părţi, alte ţări adică, dar la noi presa pare că a înnebunit de-a dreptul. Motiv pentru care am făcut şi asocierea din titlu. O asociere mai în glumă, mai în serios.

Ideea este de fapt alta. Observ cum persoanele ce au credite în CHF se grupează şi organizează extrem de abil pentru a participa la mitinguri de stradă. Mitinguri de la care speră să obţină ajutorul statului român, asta ca şi când statul român nu am fi şi noi, ceilalţi, cei cu credite în euro sau lei. Culmea este că până şi lor, celor cu credite CHF, le este neclar în ce ar putea consta ajutorul.

O îngheţarea a cursului CHF nu poate fi făcută decât pe termen foarte scurt şi cu costuri foarte mari pentru noi toţi. Convertirea creditelor din CHF în EUR sau RON poate fi o soluţie viabilă atâta timp cât cei în cauză (cei cu credite) acceptă un curs de schimb care să minimalizeze pierderile. Pierderile noastre, ale tuturor, înainte de toate. Şi abia mai apoi pierderile băncilor. Apropo de bănci, da, ar fi frumos ca băncile să accepte o convertire a creditelor pe un curs CHF-RON aşa cum era la finele lui decembrie 2014. În ideea că băncile sunt bănci şi au bani. Atâta tot că şi băncile au angajaţi, iar creditele le dau din banii celor care au depozite acolo (într-o bună proporţie).

Pe de altă parte, o soluţie mult mai viabilă ar fi refinanţarea. Toţi cei cu credite în CHF să ceară refinanţarea, urmând să aleagă una din variantele RON sau EUR. Numai că soluţia asta, deşi foarte bună, nu convine celor cu credite. Pentru că sumele datorate sunt mult mai mari decât veniturile, chiar şi în condiţiile unei conversii CHF-EUR la cursul din decembrie 2014. Asta pentru că, în urmă cu 6-7-8 ani au profitat de bula valutară, în care CHF era foarte ieftin, şi au profitat făcând credite mult mai mari decât veniturile.

În toată această nebunie de idei şi soluţii, Presa Română are un rol aparte. Acela de a propaga foarte mult isteria. În condiţiile în care jurnalişti foarte cunoscuţi promovau intens creditele în CHF în urmă cu vreo 7 ani. Pe lângă faptul că „din câte se aude în târg”, chiar mulţi din respectivii jurnalişti ar avea credite în CHF. Şi, bineînţeles, nimănui nu-i convine să-şi piardă casa de 80.000 CHF şi maşina de 15.000 CHF, chiar dacă nu are cu ce să plătească ratele.

La mijloc este Guvernul României. Care trebuie să găsească o soluţie foarte delicată. Pentru că o soluţie dedicată „salvării” celor cu credite în CHF va duce în cascadă la proteste vehemente din partea celor cu credite în EUR şi RON. Pentru că nu-i aşa, cei din urmă au fost mai cumpătaţi şi şi-au cumpărat casă de doar 60.000 EUR şi maşină de doar 10.000 EUR, că să le şi poată plăti.