……se intampla uneori ca oamenii sa nu inteleaga ce se petrece in viata lor, se intampla sa priveasca nauciti cum totul se duce in haos… privesc amortiti, au corpul inmarmurit, nu clipesc nici macar din instinct, mintea le este naucita incat nici cel mai mic gest intru supravietuire nu mai sunt in stare a.l face! ….accepta vartejul ce se creeaza in jurul lor, se lasa cuprinsi, nu vor si nu cauta nici cea mai mica scapare, sunt blocati intru pieire! …se intampla de fiecare data ca de undeva din departari nestiute, prin haosul nebunesc, prin negura ce pare a se asterne, se intampla sa apara o mana, apoi aceea mana il trage din vartejul creat pe omul dus inspre pierire, il trage afara din propriul sau iad, il ajuta doar din simplul motiv ca trebuie sa.l ajute, nu are logica ascunsa si nici motive, ci doar il ajuta pentru ca sufletul acelui om cere ajutor chiar daca trupul omului nu mai are forta de a se zbate! ..se intampla aproape de fiecare data ca omul ce tocmai a fost salvat din iadul propriu, sa.si doreasca sa traiasca, inspira puternic aer curat in plamani, decide sa lupte, isi vrea viata, cauta si viseaza s.o construiasca asa cum ar fi placul sau, se simte liber, se simte usurat…a scapat….iar sansa ce i s.a dat e a lui….e data pentru sufletul si pentru viata lui!
…se intampla insa cateodata ca omul ce tocmai a fost salvat, caci sufletul sau urla chemand ajutor, se intampla ca el, omul sa nu.si doreasca decat sa fi fost lasat acolo unde era, in iadul ce se creease in jurul sau! nu vrea aer, nu vrea viata, nu vrea sa lupte, crede cu tarie ca locul sau era acolo, nu vrea sa viseze, nu vrea sa fie liber, nu vrea sa traiasca….el vrea sa fie acolo…sa se intoarca in negura ce.i incarcerase sufletul…nimic si nimeni sa nu.l mai poata salva…..nu vrea s.asculte sfaturi, nu vrea sa.nvete din tainele altor semeni ai sai, are urechile astupate si gandurile deconectate..singurul sau scop este sa se intoarca acolo…de unde pe nedrept a fost salvat!
…de ce oare unii oameni nu vor in nici un fel sa inteleaga ca exista si suflete care ajuta dezinteresat, fara motiv, fara taine si doar pentru ca au auzit un strigat de ajutor al unui suflet aflat in pieire?
pentru ca ei nu ar ajuta dezinteresati, ci cu profit. ma gandesc eu…
De ce oare nu vor sufletele care ajuta sa inteleaga ca uneori ajutorul lor nu numai ca este in zadar dar si ca isi iau asupra lor unele poveri, numai asa pentru ca au ales sa intervina in viata cuiva…Este un principiu de baza in legea asta a universului, sa nu ajuti pe nimeni decat daca iti cere… Daca nu, se cheama ca intervii in cursului vietii lui, deci "platesti" pentru asta. Este alegerea si drumul lor. punct.
Bună Liviu!Îți mulțumesc de vizităși semnul lăsat la mine pe blog!Îți doresc o zi frumoasa!