Probabil, pentru o anumită parte dintre voi, nu este o ştire chiar nouă, însă sunt sigur că există destul de mulţi cei care nu au auzit nimic despre recentul dezastru ecologic de la mina de aur şi cupru din Mount Polley din Canada.
La data de 4 august, anul curent, iazul de decantare al minei de aur din Mount Polley, regiunea British Columbia din Canada, a cedat.
Breşa din digul iazului de decantare a permis ca peste 10 milioane de metri cubi de apă şi alte 4,5 milioane de metri cubi de reziduuri să curgă, în cascadă, spre cel mai apropiat lac, Polley Lake, şi mai apoi spre râurile din zonă, contaminandu-le. Mii de tone de sedimente toxice au contaminat astfel apa, distrugând în acelaşi timp şi solul precum şi vegetaţia, pe o arie de mii de metri pătraţi.
Deşi întâmplarea a avut loc acum aproximativ o lună de zile, consecinţele exacte ale dezastrului încă nu au fost pe deplin contabilizate. Compania ce se ocupă de întreţinerea minei, precum şi de iazul de decantare, este în continuare aşteptată să prezinte un plan de curăţare a zonei afectate. Câteva mii de oameni, ce locuiesc în zonă, au primit temporar inderdictia de a consuma apă din izvoarele din zonă. Iar astea sunt doar câteva date, sumare, despre ceea ce s-a întâmplat.
Nu aş fi scris despre acest dezastru ecologic, sunt alţii mult mai îndreptăţiţi s-o facă. Însă nu am putut să nu fac o paralelă între mina din Mount Polley şi ceea ce s-a dorit, adică tot o exploatare auriferă, la Roşia Montană. Asta desi in regiunea British Columbia din Canada mai sunt alte 60 de mine de aur si alte 90 de iazuri de decantare.
