Atunci când a fost lansată campania de strângere de fonduri, de către Guvernului României, pentru a răscumpăra micuța statuie creată de Constantin Brâncuși, am zis că nu este ok, că nu mi se pare deloc bine ca ”statul” să plătească jumătate din sumă, din banii contribuabililor, apoi să ceară restul sumei tot la contribuabili, ca și donații. Nici acum nu sunt de acord cu metoda asta, cu struțo-cămila gândită ca metodă de ”activare”.
Dar, transformarea unei opere de artă, precum Cumințenia Pământului, într-o simplă piatră, așa cum își argumentează părerile cei ce sunt vehemenți împotriva donațiilor, mi se pare un exemplu de ignoranță și lipsă de educație. Sau o dovadă cât se poate de certă că românii nu au învățat încă să-și aprecieze valorile, adevăratele valori.
Probabil, pentru români, sunt mult mai valoroase cărțile plagiate ale politicienilor ori speculatorilor contemporani.
