Complicate şi afurisite lucruri se întâmplă în cercul politicienilor din România. Fantastic de multe jocuri de culise, totul cu scopul de a avea la dispoziţie banii unei întregi naţiuni.

La fel de complicate şi afurisite lucruri se întâmplă şi în societatea românească. O societate care refuză să înţeleagă că viaţa poate fi şi altfel. Altfel decât trafic de influenţă, măsluiri de documente,ameninţări ori destituiri de jurişti, procurori, judecători, de oameni care îşi respectă meseria dar şi pe semeni.

Este atât de greu să spui unui politician: „gata bă‘, m-am săturat de explicaţiile tale, de motivele tale, de incompetenţa ta şi mai ales de lăcomia ta„?!

Da, este greu. Fantastic de greu. Este greu într-o societate care refuză să înţeleagă că un post de profesor, de exemplu, poate fi ocupat doar prin examen şi nu prin relaţii/pile/cunostine. Este greu într-o societate căreia-i este frică de ziua de mâine şi alege să trăiască din promisiuni.

La fel de greu este şi din cauza indiferenţei multor membri ai acestei societăţi. Membri care aleg firimitura aruncată cu dispreţ de către cineva căruia i-au ridicat un fel de statuie în mintea lor, doar pentru că ştie să mintă frumos. Membri ai societăţii, oameni care refuză să înţeleagă că firimitura aceia o pot câstiga şi fără să aştepte mila cuiva. Şi nu, nu mă refer la oamenii oropsiţi de soartă. Mă refer la oamenii care se bat cu pumnul în piept că au păreri, că ştiu mai bine, dar în realitate sunt doar servanţi, slugi ai unor interese pe care nici măcar ei nu le înţeleg.

Ceea ce mă uimeşte pe mine este teama asta pe care românii, în marea lor majoritate, o arată faţă de clasa politică, faţă de miniştri, faţă de primari, parlamentari etc. O teamă indusă de respectul exagerat faţă de funcţia pe care o ocupă un om, nu pentru competenţele ori faptele sale. Pentru că dacă ar fi să respecţi un om pentru faptele sale, atunci de cât respect ar trebui să beneficieze nişte oameni care ne-au jefuit ani de-a rândul şi care, la ceas de judecată, inventează alte strategii şi alte jocuri de culise doar pentru a scăpa. Ca şi când nu ei n-au fost cinstiţi că ne-au furat, noi am fost fraieri că i-am lăsat.

*foto via Moise Guran