Paseste incet, atent, e ceata, intuneric si nu vede nimic, nu reuseste sa-si vada restul trupului si nici macar mana cu care-si atinge fata, calca cu grija nu stie si nu vede pe unde merge, dar merge, e speriat, isi tine rasuflarea pret de cateva secunde apoi incepe si respira sacadat, cu teama sa nu provoace zgomot!
Nu-si da seama unde este, nu-si da seama unde merge si de ce merge intr-acolo, nu intelege de ce nu poate sa se intoarca, de ce trebuie sa mearga drept inainte, nu poate sa-si intoarca nici macar capul sa priveasca in urma sa, doar, doar de s-o vedea o licarire, ceva!
Anevoios, de teama sa nu calce stramb, calca pe o carare ce pare plina de iarba, o simte, iarba, simte si ceva crengute ce i se frang sub talpile picioarelor, apoi, o crenguta il zgarie usor pe fata, inca o alta si inca o alta, izbeste cu mana drepta ce o avea intinsa ca sa dibuiasca obstacolele din fata, izbeste un trunchi de copac, isi da seama de asta desi nu.l vede, dar ii simte forma!
Dupa un timp intunericul pare ca incepe sa se mai ridice, ceata insa nu, atmosfera in jurul sau, pare a semana a toamna tarzie, o dimineata de toamna tarzie, cu chiciura si ceata, multa ceata, atat de multa incat poate s-o stranga in palma si sa-i simta racoarea si umezeala!
Merse, secunde bune, i se parusera ore lungi, ajunse in fata unui pod, asa parea, el era dedesubt, un pod vechi, atat de vechi ca dadea impresia ca fusese construit cu multe secole in urma, atinse piciorul podului, moment in care-i veni in gand ca daca se afla sub un pod, atunci unde era apa? In mod normal podurile se folosesc pentru a traversa ape, paraie, rauri, dar el nu zarea nimic!
Atinse cu ambele palme pamantul din jurul lui, nu reusea sa gaseasca nici cel mai mic indiciu ca s-ar afla pe malul unui parau, apoi se ridica, privi in sus, inspre pod si culmea, totul era, se vedea mult mai clar, ca si cand ceata se ridicase subit, la comanda! Speriat, privi mai cu atentie si zari o silueta de femeie ce parea ca este spanzurata pe marginea podului si lasata sa atarne in jos, in asa fel incat sa nu mai aiba nicio sansa sa scape!
Un moment se gandi ca poate cineva si-si fi luat singurel zilele si cautand sa inteleaga ce se intamplase urca sper pod, ajunse deasupra si trase corpul acela de femeie eliberand-l din streang!
Rasufland din greu, cadavrul cantarea foarte mult, neobisnuit de mult, caci femeia parea tanara si slabuta, ii privi fata si mirarea foarte mare ii fu! Se sterse la ochi si mai privi inca o data dar vazu acelasi cadavru, semana cu iubita lui, de fapt era chiar iubita lui, ii recunoscu alunitele de deasupra buzelor! Cu ochi inlacrimati si cu inima ce incepu sa-i bata intr-un ritm de parca vroia sa-i sara din piept, incepu sa-i rosteasca numele iubitei, incepu s-o jeleasca, incepu s-o imbratiseze, o stranse la piept, tare, foarte tare, ca si cand ar fi vrut sa-i dea parte din suflarea lui pentru a o aduce inapoi la viata pe ea! Dupa secunde, minute bune, zari pe pieptul iubitei sale, scris intr-o limba pe care nu o mai intalnise decat prin cartile de istorie, ”moarte vrajitoarelor si familiilor lor” ! Sufletul sau se sperie instantaneu, mainile incepura sa-i tremure foarte tare, tot corpul incepu sa-i tremure atat de tare incat ramase incremenit, nu mai putea sa se miste, nici lacrimi nu reuseau sa-i mai curga!
O clipa mai tarziu auzii in jurul sau un tiuit atat de puternic incat parea sa-l asurzeasca, un urlet asa de tare incat il trezi imediat! Era transpirat, ud leoarca, mainile ii tremurau, totul in jurul sau se invartea asa de tare incat isi apuca cu amandoua mainile capul si incerca sa-si revina! Era in pat, iubita sa langa el, dormea, in camera un televizor pornit unde rula un film despre vrajitoare!
Isi stranse repede iubita in brate si-i sopti ”ce bine ca nu esti moarta iubita mea” iar in gandul sau se auzi in mod inconstient …”ce bine ca nu esti vrajitoare iubita mea”!
E seara de Halloween, e seara povestilor de speriat copii :))
Buna seara prieteni! Ce doriti, ceva dulce sau o farsa?
