Pornind de la un articol destul de dur în argumentaţie dar care este lipsit totuşi de o coerentă analitică, întreb şi eu: -cât de utilă este şoseaua Transalpina (DN67c)?
O analiză amănunţită, luând în calcul toţi factorii posibili, plecând de la cel economic, continuând cu cel de conectare strategică între sudul şi nordul ţării şi ajungând chiar şi la factorul turistic, rezultatul este unul destul de clar: -Transalpina nu îşi dovedeşte nici utilitatea şi nici investiţia!
Însă, cunoscând destul de bine cum au lucrat alte „popoare vest-europene” atunci când au făcut acelaşi gen de şosele, îmi rectific răspunsul şi spun: -Transalpina nu îşi dovedeşte utilitatea astăzi, mâine însă cu siguranţă o va face! La fel şi cu investiţia, e drept destul de mare, pentru un drum care totuşi avea deja o fundaţie realizată.
Părerea mea este că astfel de drumuri, deşi pot părea inutile, sunt totuşi ca nişte mici „aşi” în mâneca economiei unei ţări. Potenţialul zonelor pe care le străbate Transalpina este unul uriaş. Mă refer aici, evident, la turism. Da, este greu să investeşti în turism într-o zonă unde infrastructura se rezumă doar la un drum iar alte facilităţi lipsind aproape cu desăvârşire. Însă cum utilităţi precum energia electrică, internetul, telefonia, televiziunea, apa ori canalizarea pot fi rezolvate destul de uşor (dar cu fonduri solide) de către investitori, atunci Transalpina îşi poate arăta potenţialul turistic enorm destul de rapid. Cred că în maxim 10 ani, zonele străbătute de Transalpina vor fi „exploatate” în aceeaşi manieră precum Pian dei Resinelli din nordul Lombardiei ori alte zone asemănătoare din Alpi.
Comparaţia Transalpinei cu şoseaua ce leagă Lecco de Pian dei Resinelli (si intreaga zona pana la Primaluna) nu este întâmplătoare. Şi acolo s-a vorbit foarte mult despre utilitate, despre investiţii destul de mari. Italienii au investit câteva miliarde de euro în construcţia unei şosele de tip express, între Lecco şi Ballabio, mai mult de 75% din şoseaua de cca 25 km fiind prin tuneluri, şoseaua având o pendentă între 7 şi 14%. De la Ballabio spre Pian dei Resinelli şoseaua seamănă foarte mult cu celebrele serpentine ale Transfăgărăşanului, numai că sunt ascunse în covorul de arbori ai pădurii, dar urcă şi mult mai abrut, în scurt.
Toată investiţia asta a fost făcută cu un scop, de către italieni. În primul rând pentru a putea exploata turistic întreaga zonă, una de o frumuseţe rară. În al doilea rând pentru că ştiau că mulţi italieni vor alege să-şi mute domiciliul stabil în acea zonă şi astfel vor putea să mai „descongestioneze” aglomeraţia urbană din jurul oraşelor Milano, Lecco ori Bergamo. Însă poate cel mai important aspect, dar şi cel care a primat, în luarea deciziei a fost că o investiţie masivă în zonă ar asigura o sursă de venit constantă miilor de oameni ce locuiau în localităţi micuţe, răsfirate, la care era greu de ajuns.
Cum arată azi întreagă zonă de la nord de Resegone (muntele ce străjuieşte oraşul Lecco), adică zona spre care a fost construită respectivă şosea? -destul de fain aţi zice. Nu vă contrazic, dimpotrivă, însă nu trebuie ignorat că zona respectivă a avut nevoie de aproape 40 de ani ca să se dezvolte la stadiul de acum. Şi totul a pornit de la o şosea care să lege nişte localităţi aflate „peste munţi”.
Sincer, nu am dubii că aşa ceva se va întâmpla şi cu zonele străbătute de Transalpina. La fel şi cu cele din „drumul” Transfăgărăşanului. Însă e nevoie de timp. Iar faptul că Transalpina a fost făcută acum (reabilitat, modernizat etc), înseamnă un singur lucru şi anume că zona se va dezvolta mai repede.
Da, sunt de acord, nici mie nu mi se par ok costurile prea mari. Şi eu suspectez că decizia de a face drumul, de a-l reabilita, a fost una de a ajuta zecile de exploatări forestiere, legale sau mai puţin legale din zonă. Şi eu suspectez că lucrările şi modul cum au fost atribuite ar putea uşor să între în cadrul penalului. Dar nu trebuie confundate lucrurile. Şi nici nu trebuie comparat cu niste şosele de centură, care şosele de centură ar putea fi uşor făcute de fiecare administraţie locală în parte, numai să-şi dorească, numai să ştie cum să atragă fonduri europene şi ce să facă cu ele.
Alt exemplu: -Italienii au investit fantastic de mult în zona Livigno, devenita un adevărat paradis financiar datorită politicii fiscale preferenţiale pe care a primit-o din partea guvernului italian. Totul a fost făcut acolo cu un singur motiv, pentru ca Italia să nu piardă teritoriul în favoarea Elveţiei, ţară care investea enorm în infrastructură şi economia din zona graniţei comune. Iar strategia asta, deşi veche de dinaintea primului război mondial, este şi azi aplicată.
Ideea e că nu toate lucrurile par aşa de uşoare de analizat. Mai mult de atât, trebuie ca românii să se obişnuiască să găsească binele şi acolo unde intenţia a fost de a face altceva (în speţă de a deturna ceva fonduri, aşa cum sunt acuzele articolului citat). În plus, nu doar Bucureştiul există în România, nu doar bucureştenii pleacă în weekend la munte. Nu toate investiţiile trebuie să fie făcute doar în jurul marilor oraşe.
