Lupta politică şi propaganda electorală tind să ajungă prematur la un nivel critic, în România. Şi odată cu asta ies la iveală multe din ideologiile proaste care guvernează social această ţară. Şi e trist să vezi atâţia oameni care nu sunt capabili să-şi dea seama când greşesc. Foarte trist.

Şi cum poţi să-ţi dai seama dacă modul tău de gândire este bun sau nu, dacă nu uitându-te la modul de viaţă şi comportament al vecinilor?

Să luăm exemplul italienilor, un exemplu cunoscut îndeaproape de peste 4 milioane de români. Italienii, în marea lor majoritate, încă păstrează reminiscenţe al unui comportament rasist. În schimb, fac eforturi extraordinare să-şi corecteze comportamentul. Iar asta se simte. Omul de rând o simte. Însă o chestie m-a uimit la italieni. Şi anume că dacă atunci când ajungi în ţara lor, lucrezi şi trăieşti în ţara lor, te privesc sceptici şi te cataloghează drept străin, nu acelaşi lucru se întâmplă şi când copilul tău este născut în Italia. Pentru că ideologia lor, filozofia lor socială spune clar: eşti născut aici, în Italia, atunci eşti italian, chiar dacă părinţii tăi sunt arabi, români ori altceva.

În România, filozofia asta nu există.

Caz în care, nu trebuie să ne mai mirăm de intoleranţa religioasă de care dăm dovadă (mă includ şi pe mine, deşi nu ar trebui). Nu trebuie să ne mire cum oameni ce au alte origini decât cele româneşti, nu sunt consideraţi români în adevăratul sens al cuvântului. Şi mai trist este faptul că cele două constatări devin parte ale unui slogan electoral, ale unei mişcări propagandistice electorale. Într-un an 2014 care ne-a arătat destul de mult cât de involuaţi am rămas, ca oameni, şi cum nu suntem, încă, capabili să ne temporam instinctele (vezi Ucraina, Israel, Turcia, Irak, Siria).

Pe scurt, prin comportament şi idei, prin acţiuni şi îndemnuri, ne arătăm unii altora că suntem fix la acelaşi nivel la care eram, mental şi ideologic, acum 74 de ani ori acum 100 de ani.

La fel de trist este că românii au devenit intoleranţi la opţiunile politice ale celorlalţi membri ai societăţii din care fac parte.

Eşti pdl-ist? -atunci eşti idiot!

Eşti psd-ist? -atunci eşti hoţ!

Eşti pnl-ist?-atunci eşti traseist politic!

etc…

Ceea ce este şi mai grav este că pentru mulţi dintre români a devenit periculos să-şi expună orientările politice ori, de ce nu, orientările religioase.

Ori chestiile astea nu au apărut peste noapte, ci sunt rezultatul unei „cultivări îndelungate”. Caz în care nu trebuie să ne mai plângem de milă ci să ne dăm aprig două palme peste faţă şi să ne trezim la realitate.

Români sunt toţi cei care s-au născut între graniţele acestei ţări, la fel şi toţi cei care au cerut cetăţenia în această ţară. Dacă ar fi altfel, atunci România ar trebui să aibă drept locuitori doar sălbăticiunile pădurilor. La fel Italia, SUA, Franţa etc.