Ciudate si destul de dure vremuri traieste Craiova fotbalistica de cativa ani incoace. Pare, per ansamblu, ca si cand cineva si-a pus in cap sa distruga fotbalul craiovean, ca intr-o razbunare miseleasca.
Adrian Mititelu pare a fi disparut deocamdata din peisajul fotbalistic craiovean, doar cativa suporteri patimasi (sau prea fanatici si intaratati) mai crezand ca FC U mai poate reinvia, A disparut la fel cum au disparut si Staicu, Netoiu si multi altii. FC U nu mai poate reinvia, pentru ca realitatea este ca FC U este disparut de vreo 10-12 ani de zile, inca de cand Dinel Staicu isi incepea sarabanda ingineriilor financiare in ograda clubului. S-au schimbat proprietari, echipa si-a schimbat numele de vreo 3-4 ori in doar 12 ani, ba mai mult, fiecare societate comerciala de care apartinea echipa a falimentat. Fiecare, rand pe rand. Iar clubul, de fapt echipa, culorile si palmaresul, au fost transferate spre o alta societate noua, fara datorii. Iar istoria s-a repetat ani de-a randul pana cand ulciorul s-a spart.
Nu, FC U nu a murit acum, a murit in urma cu 12 ani. (perioada aproximativa)
Drept urmare, mi se pare normal sa consider proaspat infiintata CS U Craiova ca fiind urmasa de drept a Craiovei Maxima. Nu pentru ca are in staff numele ce au facut istorie pentru fotbalul craiovean (si romanesc) ci pentru ca pare ca transmite acel aer de curatenie interioara, de liniste si concentrare doar pentru, doar la, fotbal. Adica un acel ceva cu care Craiova fotbalistica a fost obisnuita decenii de-a randul.
Palmares, culori, toate astea nu mai conteaza pentru craioveni. Oamenii vor fotbal in Craiova, sunt bolnavi fara sportul la care sunt foarte buni. Craiova poate juca si in negru, gri sau turcuaz, nu culorile au purtat Craiova spre faima si glorie, ci spiritul de lupta, unul incredibil pe care doar cei ce sunt suporteri ai Craiovei il pot intelege. Cat despre palmares, sa fim seriosi, atunci cand mergi inainte trebuie mai intai sa te gandesti la ce va urma, nu la ce a fost.
Zilele astea, ca intr-un cosmar ce pare ca nu se mai termina si CS U este amenintata cu disparitia. Pentru ca banii investiti in echipa au avut un scop precis, promovarea in prima liga, acolo unde Craiova stie ca trebuie sa fie. Regulile si birocratia unei federatii ori ale unei ligi de fotbal, din Romania, blocheaza accesul echipei in prima liga. Asta desi juridic, sportiv si in orice alt fel, CS U are tot dreptul sa promoveze. Doar simplul fapt ca legile si regulile scrise ale fotbalului romanesc permit interpretari si se contrazic prin efect, distrug sperantele microbistilor si fanilor Craiovei. Cum ar veni, un pai blocheaza calea unui tren, pentru ca paiul este tinut cu indarjire in mana de un „cineva” foarte incapatanat si care nu vrea sa se dea la o parte, sa lase lucrurile sa evolueze.
La fel de ciudat este si cum multi jurnalisti sportivi trateaza subiectul la misto. Sau poate nu ciudat, ci poate prostesc. Cu totii se vaieta de lipsa de performante ale fotbalului romanesc dar tot ei uita ca an de an, aproape jumate din fotbalistii ce activau in Liga 1 erau fotbalisti ce fusesera crescuti la Craiova ori echipele, satelit ale Craiovei, din Oltenia. Intr-o situatie in care Pitestiul e in coma fotbalistica, Aradul se lupta intre viata si faliment, Clujul acorda mai mult credit strainilor decat propriilor copiilor ce cresc cu speranta sa joace intr-o zi la U ori CFR. Intr-o situatie in care Timisoara e rupta in doua, cand Rapidul a devenit jucaria unor oameni de afaceri ce nu au interes sa investeasca in fotbal iar Craiovei nu i se permite sa joace fotbal de Liga 1, atunci domnilor jurnalisti de sport, nu va mai mirati ca fotbalul romanesc moare pe zi ce trece.
Atunci cand regulile au fost scrise de maini nepricepute si minti lipsite de prea multa materie cenusie, regulile trebuie schimbate. Altfel vom pati fix la fel ca in fabula cu drobul de sare. 😉
