Din pacate semenii nostrii, conationalii nostrii, unii dintre ei, simt teribila nevoie de a face scandal atunci cand de fapt ar trebui sa taca, sa-si vada de vietile lor si sa nu mai incerce sa influenteze si pe altii cu filosofiile lor scornite in urma unor impulsuri date de cine stie ce motive sau nascute din cine stie ce frustrari!

Imi propusesem sa nu abordez catusi de putin sensibilul subiect al tragediei din Muntenegru, considerand la fel ca multi altii ca linistea este mult mai potrivita! De fapt in cursul zilei de ieri, cand era zi de doliu national in memoria celor ce si-au pierdut viata in cumplitul accident, trebuie sa recunosc ca am facut un efort consideral in incercarea de a tacea, de a nu raspunde celor care purtati de valul nesimtirii au inceput sa atace si sa lanseze fel si fel de cuvinte urate la adresa intregului eveniment si la adresa tuturor celor implicati!

Nu voi vorbi foarte mult, in fond indiferent de ceea ce voi spune, parerile multora nu vor fi schimbate atata timp cat ei nu renunta la ochelarii de cal sau si mai mult de atat, pana nu vor reusi sa-si vada lungul nasului!

Nu pot sa-mi imaginez totusi, ceea ce poate fi in sufletul cuiva, care tocmai si-a pierdut parintii, fratele, sora, unchiul, matusa, bunicul sau bunica, prieteni de familie sau vecini, atunci cand aude in presa sau blogosfera cuvinte de genul:

  • -se exagereaza cu accidentul asta din Muntenegru
  • -nu era nevoie de doliu national, pentru ca nu sunt eroi
  • -au mai fost accidente grave si nimeni nu s-a mobilizat, acum de ce au facut-o?
  • -politicienii de la guvernare isi fac imagine pe seama accidentului
  • -in accident au murit turisti, nu militari sau altceva, pentru a avea motiv sa declaram zi de doliu national

Ar mai fi multe de adus aminte, de la vorbele unui jurnalist de Antena 1, care inflama si enerva cu vorbe tampite pe toti cei ce din intamplare s-au ”intalnit” cu cuvintele sale puse pe statusul propriu de Facebook, pana la alti jurnalisti, cativa bloggeri ametiti de aburii falsei notorietati si cativa politicieni care au uitat cu totii, pentru o zi (ce bine ar fi sa fie numai atat) ca sunt oameni!

O tara vecina, straina noua, ca limba si obiceiuri, a decis sa declare zi de doliu national in semn de respect si solidaritate, asta dupa ce chiar oamenii acelei tari sarisera in ajutorul victimelor accidentului din ceea ce putem deja numi ”muntele negru”! Romanii in schimb,cativa dintre ei, si ma refer aici doar la cei ce creeaza si distribuie informatii in online si mass media, nu au gasit altceva de cuviinta decat sa manjeasca o zi care trebuia sa fie una a solidaritatii intre oameni!

Romani sau sarbi, turisti sau militari, politicieni sau jurnalisti, bloggeri sau simpli functionari publici, cu totii suntem oameni si trebuie sa ne amintim de asta macar atunci cand este cazul, daca in restul timpului nu facem altceva decat sa fim contra a tot si toate, indiferent!

M-a bucurat in schimb comportamentul celor de la Media Pro (Stirile Pro TV), gestul extrem de frumos al celor de la DIGI24, respectul si linistea plina de compasiune ce au cuprins atitudinea majoritatii bloggerilor romani, cu totii intelegand ca e mai bine sa taca, sa nu pateze in vreun fel memoria unor oameni trecuti in nefiinta si mai ales, prin linistea lor, prin dorinta acerba de a nu cauta nod in papura pentru orice, macar pentru o zi, sa nu afecteze si mai mult pe cei care isi pierdusera apropiatii intr-un accident cumplit!

Nu mai conteaza cum s-a intamplat accidentul, nu mai conteaza de ce s-a intamplat, nu mai conteaza cine a fost de vina, nu conteaza daca firmele de asigurari vor plati daunele minime prevazute de lege sau nu, nu conteaza, tot ceea ce conteaza este ca cei trecuti in nefiinta nu se mai intorc, insa noi, noi trebuie sa fim oameni, solidari cu semenii nostrii, nu sa lovim miseleste in speranta de a crea valva, de a crea o falsa notorietate personala!

Suntem 21 de milioane de romani, cu totii am acceptat sa ne aratam public respectul si solidaritatea fata de conationalii nostrii, fata de oamenii de langa noi, doar 200-300 de rataciti in spirit si comportament au considerat altfel, fie ei si falsi profeti imbracati in haine de jurnalisti, bloggeri sau politicieni, cu putere a cuvantului primita prin prisma slujbei pe care o presteaza!

Nu voi intelege niciodata cum multi dintre semenii nostri reusesc sa se arunce cu nasul in rahat doar pentru a castiga notorietate!

Tot ieri aflam ca la Bologna, un roman ramas anonim reusea sa salveze vietile atat ale membrilor familiei sale cat si ale vecinilor sai, reusind a deveni, poate pentru multa vreme de acum inainte, eroul roman de la Bologna! Insa acei bloggeri dornici de faima, acei jurnalisti atotstiutori, nu au stiut sa aduca in prim planul atentiei publice asta!

E bine, inseamna ca nu trebuie sa-mi fie rusine ca sunt roman, nu?