A fost semnalat de nenumărate ori în ultima perioadă, mai exact de prin 2012, şi tinde să capete amploare ca fenomen. Un fenomen care nu aduce nici un beneficiu nimănui, pe termen lung.

Este necesar ca algoritmii să fie rafinaţi şi să fie orientaţi spre a lua în calcul activitatea unui utilizator online pe o perioada mai mare de 180 de zile, în cazul Facebook, şi 540 de zile, în cazul Google. Mă refer aici strict la algoritmii „semantici”, cei care decid ce conţinut vizualizăm online pe Facebook, Google şi alte website-uri ce folosesc astfel de funcţionalitate personalizată.

Motivul este unul simplu (şi-l veţi vedea explicat mult mai detaliat în clipul de mai jos). Utilizatorul intră într-o bulă proprie, într-un univers informaţional propriu, relevant intereselor sale, izolandu-l într-o mare măsură de informaţii care-l pot interesa.

Discuţia asta a fost semnalată pornind de la o tematică de marketing online. O întrebare simplă, şi anume: – activ fiind în Online Marketing, executând periodic constant campanii PPC (Facebook, Google etc), targetand utilizatori cu interese ce pot avea o anumită relevanţă segmentului de piaţă pe care este business-ul tău, ce rost are să mai targetezi pe interese specifice, după o anumită perioadă, când interesele utilizatorilor chiar tu le modelezi?

Este un concept mai complex, în întrebarea de mai sus, dar nu chiar aşa de complex. Dacă pe site-ul x aduc doar vizitatori interesaţi de telefoane (spre exemplu) şi pe site mai am şi televizoare (tot exemplu) iar utilizatorii „prind” în istoricul navigării lor online, pe web 3.0, tocmai chestia asta şi anume că au vizitat un site cu telefoane şi televizoare, atunci este destul de evident că pe viitor, interesul utilizatorului (dpdv al navigării) a fost modificat forţat.

Sigur, Facebook aprofundează foarte mult şi are algoritmii setaţi să fie „atenţi” chiar şi la tonalitatea cuvintelor dintr-o pagină web, pe lângă alte criterii şi indici (like, share, browsing, timp petrecut în pagină, bounce rate, exit rate etc). La fel şi Google (SEO a devenit mega-mașinarie).

Însă problema de mai sus rămâne, pentru că time-frame-ul este unul scurt. În plus, mare parte din informaţie este dictată, în cazul Facebook, de relaţionarea cu lista de prieteni şi tot ce derivă din asta (ex: accesezi frecvent linkuri distribuite de X, atunci Facebook îţi livrează abundent linkuri şi conţinut distribuit de X). Iar în asta este o problema mare, pentru că se ratează informaţie care poate fi utilă, dar a care-i importanţă utilizatorul nu o conştientizează pentru că nici măcar nu ştie că există.

La fel, în cazul blogurilor şi site-urilor de ştiri, aceeaşi problemă apare. Utilizatorul poate accesa un articol dintr-un anumit topic, apoi poate accesa alt articol din alt topic s.a.m.d. Toată activitatea sa compilează algoritmic conţinutul web viitor de care utilizatorul va fi interesat. Şi cum titlurile bombastice (click-bait) sunt la modă, cum ştirile alarmiste şi analizele „cercetătorilor” abundă pe mii de site-uri, este logic să realizăm că utilizatorul va primi pe viitor seturi de conţinut, web, create întocmai intereselor sale. Într-un final, relevanţa dispare. Calitatea conţinutului dispare. Nevoia de informaţie dispare.

Spuneam că fenomenul asta nu aduce nici un beneficiu nimănui. Nici pentru Facebook, nici pentru Google, nici pentru publicaţii, bloguri, alte reţele de socializare(s.a.m.d). În cazul reţelelor de socializare şi motoarelor de căutare în momentul în care marketerii vor fi nevoiţi să investească din ce în ce mai mult pentru a avea randament în campanii, se vor retrage de pe aceste platforme. Logic, iarăşi, de ce se va întâmpla asta. Lipsa de relevanţă a unei audienţe targetate relevant duce la o creştere exponenţială a costurilor de conversie. Ori costurile mari nu pot fi suportate la infinit doar pentru că e online şi e cool.

Şi nu, nu este o problema care afectează pe unii, alţii rămânând protejaţi. Dimpotrivă, toată lumea este afectată, indiferent că are activitate în online ori nu.

Ce este de făcut?

O recalibrare a algoritmilor web-ului semantic. Şi cu ajutorul publisherilor, bloggerilor, o remodelare a audienţei în aşa fel încât istoricul de browsing să fie relevant doar în anumite instanţe, nu definitoriu.

La fel, poate Facebook, Google și alți giganți ai online-ului ar trebui sa fie determinați in relația cu dezvoltatorii de extensii gen AdBlocker. Poate greșesc, dar din câte știu AdBlocker doar blochează reclama spre a fi afișată utilizatorului, reclama fiind de fapt livrată in pagina web. De unde rezultă că in statistici apar date eronate despre audiență (interesele audienței, nu mă refer la vizualizari pentru ca acolo lucrurile sunt clare).

Clipul de care vorbeam (via claudiatocila.ro):