Urmăream ştirea de azi, prin care aflam cu mare mirare că parlamentarii au votat aproape în unanimitate pentru demiterea Preşedintelui României, din cauza implicării indirecte a acestuia în scandalul presupusului trafic de influenţă cel are în centru pe fratele său.

Urmăream ştirea şi mă minunam. Câtă ipocrizie pot avea oamenii pe care, culmea, tot noi i-am ales să ne reprezinte. Se vorbeşte despre onoare, se vorbeşte despre binele României în contextul în care aceeaşi domni parlamentari se jucau cu constituţia şi drepturile cetăţenilor, în ceea ce generic a fost numită „marţea neagră a politicii româneşti”.

Nu fac partizanat nimănui, am tot spus asta.

Însă atunci când vorbesc despre onoare şi binele României oameni ce sunt cercetaţi ori au fost direct sau indirect implicaţi în tot felul de acte de corupţie, îmi dau seama că „onoarea” pentru parlamentarii români este ca un prezervativ ce-l foloseşte o prostituată.

Şi mai interesant este că, subit, poporul nu mai are nici un cuvânt de spus. Parlamentul votează o declaraţie politică pentru demiterea Preşedintelui, însă poporul trebuie să înghită scuza că se votează „pentru binele României”.

Am impresia că politicienii, parlamentarii români, indiferent de culoarea politică, au făcut aşa un acord prin care transmit, cu fiecare decizie şi acţiune realizată, un mesaj destul de clar romanului de rând: -rămâi prost ori pleci din România, altfel nu se poate.

Toate astea în timp ce Justiţia este pusă sub presiune de canale media declarate a fi pro sau contra unui partid ori om politic.

E ceva putred în România. Putred rău de tot. Spun doar atât: -nici nu vreau să-mi imaginez ce va fi din toamnă când alianţa de centru-stânga va dabandi şi postul de Preşedinte (aşa cum se preconizează, urmărind sondajele de popularitate).

Dacă în timp ce puterea a fost încă divizată între două grupuri politice, presupus rivale, iar manevrele şi jocurile de putere au reuşit să ducă la „marţea neagră” (cea din iarnă dar şi cea de ieri cu scoaterea actului referitor la incompatibilitate), nici nu vreau să-mi imaginez ce se poate întâmpla atunci când puterea va aparţine unei singure grupări politice.

*mai multe info