Într-o lume de departe
Se uniră un om şi-un şarpe,
Zile-ntregi în lumea cea
Şarpele pe om slăvea.
Fost-au fapte mici şi mari,
Uneltiri de lăutari,
Câte-n stele ce-s departe
În asta lume toate-s fapte.
Printre clipe-n pribegie
Tainice fapte să ştie,
Omu’ nostru ca un bleg
Se lovi de şarpe-ntreg.
Se ocoliră în tandem
Un sincron de om, nedemn,
Încercară a evita
Într-o lume doar aievea.
Mojicii şi mici tristeţi
Nu putură, nu’s isteţi,
Se loviră sub centură
Că să urle a lor gură.
Iar când flacăra se stinse
Hop-aşa, alt şarpe aprinse
Focul ce se domolea
Într-o lume ce nu-i rea.
Semne mici şi multe, vari
De unde mulţi lăutari
Horă-n litere porniră
Chiar de noimă-n vers n-avură.
Mojicii, mizerii mici
Fapte stranii, far’ de sens
Buimăciră astă lume
Ca s-o îngroape în tristeţi.
Dincolo de răutate,
De fapte, jigniri deşarte,
Rămase doar o povată,
Omu’nvata în asta viaţă.
Şarpele de o putea
Printre lăutari va sta
Sau va merge mai departe,
În altă lume, în alte fapte.
Dincolo de toate cele,
Mojicii, cuvinte grele,
Omu’ nostru cel naiv,
Se refugie-ntre stele!
